Millo director sau mania posturilor - Scena 13
de Vasile Alecsandri
Scena 13
Millo, Luxita, Lina, Naie, Serviescu, Ciupici, Ion
Toti
(afara de Millo, cinta intrind)
Domnul director binevoiasca
Sa se intoarne iar in salon,
Ca sa deguste calea turceasca
si sa manince vreun bonbon!
Millo (lasind bratul Luxitei, se inchina): Doamna mea!
Luxita (face un compliment adinc): Domnule!... (Se intoarce catra Ion.) Ada cafeua!
Millo: imi dati voie sa fumez o tigara?
Luxita: Va rog!
Millo: Nu va supara fumul?
Naie: Pe cine? pe Luxita?... Ea fumeaza ca pasa de la Vidin.
Millo: Asamanarea e magulitoare pentru pasa.
Luxita (facind alt compliment): Domnule!... (Se duce cu Lina linga piano.)
Millo (inchinindu-se): Doamna!... (in parte, pregatindu-si o tigara.) I-am studiat la masa pe Toti si i-am gasit... a prima vista... destul de buni de pus pe scena... Au glas multamitor, dar nu stiu inca de au celelalte calitati neaparate pentru arta dramatica... Zimbetul, risul, plinsul, lesinul etc. Cum as face ca sa-i cerc? (Cauta foc pentru tigara.) Naie, Serviescu,
Ciupici (aprinzind chibrituri): Domnule director, poftiti foc?
Millo: Al domnilor... de la care s-aprind... luati seama ca va frigeti!...
Ciupici: Din contra!
Serviescu: Ba pot zice, chiar dimprotiva! (Se frige si-si sufla in degete.)
Naie: Ba eu ma frig!... aoleu!... tine curind!...
(Millo aprinde tigara la chibritul lui Naie.)
(Ion aduce o tabla cu tase de cafe.)
Luxita (alegindotasa): Cum va place cafeua, domnule director, turceasca sau nemteasca?
Millo: Ba turceasca, pentru ca jumatate se bea si jumatate se maninca!
Serviescu: s-apoi si alta, ca cea turceasca are nu numai mai bun arom, dar pot zice chiar si bun parfum. (Soarbe cu vuiet.)
Millo: D-apoi miros?... Asta e minunat de bine facuta.
Luxita (pe canape): N-a fi ca cea de la Bucuresti!
Serviescu: Cred si eu, caci la Bucuresti e fearta cu apa dulce...
Ciupici: Cine-o bea nu se mai duce!
Millo: O Doamne! Dumneavoastra credeti ca toate ce sint in Bucuresti sint fara defect?
Toti: Toate, toate!
Millo: Va inselati rau... De n-ar fi sarbatoare-n casa, as putea spune niste lucruri... (Cauta la Lina.)
Luxita: Lino, mergi de-mi cauta evantailul in budoar.
(Lina intra in stinga. Ion iese tn dreapta cu tablaua.)
Millo: Voiti sa va fac un tablou de prapastiile, spoielele si cersitoriile capitalei?
Luxita: Orice ni s-ar spune, nimic nu e in stare sa scada admirarea noastra pentru ea!
Millo: Bravo!... Prin urmare visul d-voastre cel mai dragalas este de a trai pe malul Dimbovitei?
Ciupici: Ba pot zice chiar... si a muri!
Luxita: Ah, ce n-as da sa se implineasca acel vis!
Toti: D-apoi eu!
Millo (in parte): Acu-i momentul! (Tare.) Ei bine!... Ce-ati zice dac-as inchipui eu un plan care sa realizeze dorinta d-voastre?
Luxita: Ah!
Ciupici: Te-am ridica in nouri!
Serviescu: Ba chiar in cer, pot zice!
Naie: Care ti-i planul?
Millo: E secretul meu!
Serviescu (incet, catra ceialalti): Vrea sa ne puie in slujbe si in serviciuri pe Toti!
Millo: Dumnevoastra aveti ambitiune sa... fantacsiti in capitala... Nu-i asa?
Toti: Asa!
Millo: Doriti o pozitiune importanta si... salariata?
Toti: Hi, hi... cu leafa.
Millo: Apoi dar pentru ca sa va fac a ajunge la scopul d-voastre, sint silit a va supune mai intii la oarecare esamin... prealabil; caci, vedeti d-voastra, publicul Bucurestilor nu sufere nulitati; el cere persoane cu talente, care sa stie a ocupa rolurile sale.
Ciupici: Are rezon!
Naie: Rezon, dar!
Serviescu: Ba chiar, pot zice, si dreptate!
Millo: Prin urmare, va primiti ca sa fiti esaminati?
Toti: Cum nu?... Mai virtos... Va rugam.
Millo: Binevoiti dar a zimbi.
Toti (cu mirare): Aud?
Millo: Zimbiti nitel, ca sa vad daca raspundeti la conditiile directiei.
Serviescu (incet, catra ceialalti): Directia departamentului!
Luxita: Curioase conditii?!
Naie: Ce sa facem?
Ciupici: Sa zimbim!
Millo: Ei! gata sinteti?
Naie: Gata!
Millo: Priviti la mine galis si-mi zimbiti gratios.
(Toti, in rind linga canape, zimbesc.)
Millo: Prea frumos!... Domnule Serviescu, sa-mi dati voie a va face o observare.
Serviescu: Poronciti!
Millo: Nu e nevoie, cind zimbiti, sa intindeti buzele pan’ la ceafa; ar crede cineva ca voiti sa va muscati de urechi... Mai cercati o data.
Serviescu: Bucuros! Asa? (Zimbeste.)
Millo: Minunat! Parca sinteti un mutunachi... Acum, domnilor, binevoiti a ride.
Toti: Sa ridem?
Luxita: Original esamin!
Naie: Ce sa facem?
Ciupici: Conditiunile direptiunei... Sa ridem dar.
Serviescu: Ba chiar sa si hohotim.
(incet, intre ei)
Millo: Gata?... Porniti cu Totii.
(Toti incep a ride incetisor.)
Millo: Mai tare.
(Rid mai tare.)
Millo: si mai tare.
(Rid tare.)
Millo: Cu hohot.
(Rid cu hohot si spasmuri.)
Naie: Uf! am obosit! (Se pune pe canape linga Luxita.)
Millo (in parte): Pan-acum merge destul de bine. (Tare.) Bravo! bravo! rideti foarte natural! Numai domnul Ciupici e cam lugubru, cum ar zice d-lui; ride ca un cioclu care s-ar duce singur sa se ingroape.
Ciupici (cu umilinta): Alta data oi fi mai gentil, domnule direptore.
Millo: Domnilor! stiti prea bine ca adeseori dupa ris urmeaza plinsul! Sa trecem dar la esaminul plinsului!
Luxita: Ce face?
Naie: Da cum o sa plingem, ca doar n-am perdut vrun neam!
Millo: Pretextul va lipseste?... Ei bine! voi povesti eu o intimplare atit de dramatica, ca ea va va stoarce lacrimi din ochi, fara voie!... Dumnevoastra gatiti-va basmalele si nu uitati a si lesina la sfirsitul istoriei.
Luxita: Domnul meu, daca n-as sti ca sinteti un personagiu oficial, as crede...
Millo: Doamna mea! in cariera noastra sintem siliti adeseori a plinge si chiar a lesina. Plinsul, bine imitat, este una din artele cele mai pretuite de directie!
Naie: Daca-i asa, incepe, domnule, ca-ti fagaduiesc sa si bocesc.
Luxita (incet, , catra Naie): Cum? vrei?...
Naie (incet): Luxita! cariera noastra... Directia ministerului... intelegi?... Numai asa putem merge la Bucuresti!
Millo: Sa incep istoria?
Toti: incepeti! (isi pregatesc basmalele.)
Millo: Ascultati! Jalnica tragedie a lui Mustafa-pasa!
(Arie din "Agachi Flutur")
Cica demult era, era.
Era un pasa Mustafa;
(bis)
in Bucuresti se-namora
De-un pui de drac si mi-l fura.
Tra, la, la, la, tra, la, la, la,
Tra, la, la, la, la, la, tra, la, la!
Toti
(plingind)
O! la, la, la. O! la, la, la!
O! la, la, la, la, la. O! la, la!
Millo
(cu indignatie)
Cel dracusor coarne purta
si nimarui nu le-arata;
(bis)
Iar dupa ce se marita,
Le darui lui Mustafa!
Tra, la, la, la, tra, la, la, la,
Tra, la, la, la, la, la, tra, la, la!
Toti
(plingind mai tare)
O! la, la, la. O! la, la, la,
OI la, la. Ia, la, la. O! la, la!
Millo
(cu induiosare)
Pasa cumplit se intrista,
Zicind: Alah! si Masala!
(bis)
si de-atunci pasa Mustafa
Poart-un crai-nou sus pe cealma.
Tra, la, la, la, tra, la, la, la,
Tra, la, la, la, la, la, tra, la, la
Toti
(bocind)
O! la, la, la. O! la, la, la,
O! la, la, la, la, la. O! la, la!
Millo: Lesin general!
Toti (lesinind, striga): Ah! Dumnezeule! lesin!... mor!
(Naie si Luxita cad pe canape, Serviescu pe un jilt, Ciupici jos.)
Millo director sau mania posturilor - Scena 01
Millo director sau mania posturilor - Scena 02
Millo director sau mania posturilor - Scena 03
Millo director sau mania posturilor - Scena 04
Millo director sau mania posturilor - Scena 05
Millo director sau mania posturilor - Scena 06
Millo director sau mania posturilor - Scena 07
Millo director sau mania posturilor - Scena 08
Millo director sau mania posturilor - Scena 09
Millo director sau mania posturilor - Scena 10
Millo director sau mania posturilor - Scena 11
Millo director sau mania posturilor - Scena 12
Millo director sau mania posturilor - Scena 13
Millo director sau mania posturilor - Scena 14
Aceasta pagina a fost accesata de 1492 ori.
