Rusaliile - Scena 12
de Vasile Alecsandri
Scena XII
Razvratescu, Toader, Taranii (iesind din crasma), mai pe urma Galuscus
Toader: Da haide, mai, azi, c-asteapta subprefectul.
Veverita: Iaca venim, venim; mai incet, vornice, ca nu dau tatarii.
Razvratescu: Ha, ha! Iaca si satenii; am sa-i dascalesc, dupa cum am citit in gazeta. (Tare.) Oameni buni!... v-ati adunat cu totii?
Veverita: Ne-am strans, cucoane; am lasat lucrul s-am alergat la chemarea vornicului.
Razvratescu: Bine... Vornice!
Toader: Aud, cucoane.
Razvratescu: Ai mai strans ceva din banii birului?
Toader: Te miri ce si mai nimica, vorba ceea, ca oamenii is lipiti pamantului.
Veverita: Asa, asa, saracii de noi!... lipiti pamantului!
Razvratescu: Para veche, badeo, para veche... Vornice, sa te pornesti acu-ndata cu banii cati ai adunat si sa-i duci la samisie.
Toader: ira! cucoane, nu s-ar putea sa lasam pe maine?
Razvratescu: Nu... hai; pornit-ai?
Toader: Pornit, pornit; numai sa zic doua vorbe nevestei. (Se duce la casa lui.) Suzano!
SUZANA (pe pragul usii): Aud, barbate. (Vorbesc incet.)
Razvratescu (zarind pe Suzana): Iaca, ma! da frumusica vorniceasa are vornicul!... Buna idee am avut sa-l espeduiesc.
SUZANA (incet): si, zau, iar te duci, Toadere?
Toader (incet): Ma duc pan’ in capatul satului si ma-ntorc indarat pe dupa tarina.
Razvratescu: Da nu te-ai mai dus azi?
Toader: Iaca ma duc... Ard-o focul vornicie!... Ramai sanatoasa, nevasta. (Iese prin stanga.)
SUZANA: Mergi cu bine, barbate. (Se inchide in casa.)
Razvratescu (in parte): ii frumusica coz.
Veverita: Cucoane, vornicul ne-a spus ca ai sa ne graiesti cate ceva.
Razvratescu: Da.
Veverita (catre tarani): Taceti, ma!
Galuscus (aratandu-se la portita cu o punga in mana): Ce are sa le spuie?
Razvratescu: Oameni buni! v-am adunat pentru ca sa va spun vorbe mari si late, cum n-ati mai auzit de cand traiti. Eu va sunt prieten, frate, tata!... va vreau binele, si dar va intreb: Cum ati petrecut pan-in ziua de astazi?... bine, ori rau?...
Veverita: Apoi, da, cucoane... cum a dat targul si norocul, vorba ceea.
Razvratescu: Rau!... Ati fost lipsiti de toate, si de libertate, si de egalitate, si de fraternitate, si de legalitate, si de inviolabilitate... si de... (Scoate un jurnal din buzunar.)
Galuscus (in parte): Ce zice? ce zice?...
Veverita (la tarani): Ce-or fi, mai, acele toate?
Razvratescu (citind jurnalul): “si de drepturi cetatenesti, si de drepturi comunale, si de drepturi municipale, si de drepturi civile, si de drepturi politice, si de sufragiul universal.”
Veverita (lui Gheorghe): Ce-i sufragiu cela, ma Gheorghe?
Gheorghe: Sofragiu, cumatre, ca la boieri.
Razvratescu (citind): “Dar, in fine, a unsprezecea ora a sunat pentru voi! Cel proletar va scapa de proletariat! Cel mic se va face mare, si viceversa, cel mare se va face mic! Cel slab va fi putinte, si cel putinte neputinte!”
Galuscus (in parte): Propaga anargia, nebunul!
Razvratescu (citind): “De-acum fiecare locuitor debue a fi proprietar de patru falci de pamant, caci acel pamant e a lui Dumnezeu, si precum glasul poporului este glasul lui Dumnezeu, asemenea pamantul lui Dumnezeu este pamantul poporului.” (Vorbit.) Va vine la socoteala asa, oameni buni?
Veverita: Cum, cucoane?
Razvratescu: Sa aveti fiecare partea voastra, cate 4 falci, si sa nu mai faceti boieresc?
Veverita: Ne-ar veni, cucoane; dar sa-mi dai voie a face o intrebare, daca nu ti-a fi cu banat.
Razvratescu: Graieste, mos Veverita, ca d-ta esti om priceput.
Veverita: Patru falci de pamant sunt bune acu deocamdata; dar mai tarziu, cand ne-or creste copiii, li s-a da oare si lor cate patru falci?
Razvratescu: Ba nu, mos Veverita; copiii vor imparti frateste locul parintesc, ca asa-i cu dreptul.
Veverita: Carevrasazica, dac-as avea patru insuratei, sa le vie parte numai cate-o falce?
Razvratescu: Mai, prostilor, voi nu intelegeti toate avantajele unei asemene reforme.
Veverita (lui Gheorghe): Ce-a fi acea raforma, Gheorghe?
Gheorghe: Ce sa fie, cumatre? Raforma, adica forma ra.
Razvratescu (citind): “Acele avantage sunt: 1-i ca va faceti cetateni liberi; al 2-lea, ca va faceti liberi cetateni; al 3-lea, ca fiind liberi cetateni, o sa dobanditi demnitatea de cetateni liberi; sa agiungeti a fi si voIONatie.”
Galuscus (in parte): Auzi, Natie!... zi Naciune, ignorantule!
Razvratescu: O natie mare, cultivata, florisanta.
Galuscus (in parte): Florelinte, nu florisanta...
Razvratescu: Sa aveti si voi scoli si comune, si temniti in sate, ca toate natiile civilizate. De aceea va poruncesc acum sa lasati orice lucru a campului balta si sa va duceti ca sa carati lemn de durat o temnita aici. Sunteti liberi, bataia este ridicata; prin urmare, aveti nevoie de-o casa de arest.
Veverita: Temnita la noi?... doar nu suntem scapati din ocna!
Razvratescu: Asa; si sa mai carati lemn pentru cladirea unei case comunale; pentru ca toate satele au sa fie organizate in comune.
Veverita (lui Gheorghe): Ce sa fie cumuna ceea, Gheorghe?
Gheorghe: Adica, cum una, cum alta; tot ca una, fata me.
Razvratescu: si sa mai carati lemne pentru duratul unei scoli satesti, in care copiii vostri sa invete carte, ca sa se faca invatati. Bune-s toate aceste, oameni buni?
Veverita: Bune, cucoane. Numai cat, toate-odata... ne vine cam greu; n-avem mijloace, suntem saraci, si de-a fi sa lasam painea pe camp, poate, Doamne fereste! sa putrezeasca! si cu ce ne-om hrani la iarna?
Razvratescu: Iaca lenesii!... Hai, nu mai lungiti vorba si va porniti acu-ndata la lemne.
Veverita: D-apoi, cucoane, ii pacat sa ne pierdem tot lucrul anului.
Razvratescu: Ei, mai badeo, nu ma faceti sa-mi intorc cojocul pe dos, ca, desi sunteti oameni liberi, v-oi face acum s-alergati iepureste.
Veverita (pe ganduri): Sarmanii de noi!... cica vor sa ne faca bine!...
Razvratescu: Pornit-ati azi?
Veverita: Ne ducem, ca doar suntem oameni liberi, cum zici d-ta. Hai, mai.
Taranii: Hai. (Iese prin fund in stanga.)
Razvratescu (cu aer de triumf): Asa sa face educatiunea populului!
Galuscus (venind in fata lui Razvratescu): Domnule, am ascultat toate aberaciunile cate le-ai debitat fratilor romani, si fac aici declaraciune ca esti un perturbator! Dumneta nu urmezi instrucciunilor guvernului... urmezi inspiraciunei unor utopisti, carii te port de nas ca pe-un natarau... Ma duc sa espedez o depesa telegrafica la dnul ministru, ca sa te demasc ca pe un oficiolat incapace si fatal.
Razvratescu: Ai adus banii contributiei?
Galuscus: Las’ ca ti-oi da eu contribuciune.
Esti pentru naciune
O perturbaciune,
Abominaciune,
si execraciune!
Om far’ de raciune,
Plin de-aberaciune,
Duci la perdiciune
Pe biata naciune.
(Intra furios in casa lui.)
Razvratescu
Ciune, ciune, ciune,
Du-te-n naibaciune!
Esti o scapaciune
Din balamuciune.
Rusaliile - Scena 1
Rusaliile - Scena 2
Rusaliile - Scena 3
Rusaliile - Scena 4
Rusaliile - Scena 5
Rusaliile - Scena 6
Rusaliile - Scena 7
Rusaliile - Scena 8
Rusaliile - Scena 9
Rusaliile - Scena 10
Rusaliile - Scena 11
Rusaliile - Scena 12
Rusaliile - Scena 13
Rusaliile - Scena 14
Rusaliile - Scena 15
Rusaliile - Scena 16
Rusaliile - Scena 17
Rusaliile - Scena 18
Rusaliile - Scena 19
Rusaliile - Scena 20
Aceasta pagina a fost accesata de 2065 ori.
