Ovidiu - Actul 5 - Scena 07
de Vasile Alecsandri
Actul 5
Scena 7
Iulia, Ovidiu
Iulia
(se apropie de Ovidiu si-l priveste otarandu-se)
El e? ... Cum? El? Ovidiu? Acesta-i? Nu ma-nsel?
O! ceruri! un cadavru apare-n ochi-mi ... El,
Pe care odinioara, cu-o tainica ardoare,
Vazutu-l-am la Roma in toata-a lui splendoare?
Crunt destin! Cum sperasem aici sa-l intalnesc.
Si cum ... durere crunta! ... in ce stare-l gasesc,
Nu pe al meu Ovidiu din timpul stralucirei,
Dar spectrul sau! ... un spectru in ghearele peirei,
Slab, palid, pe-a lui frunte purtand asprul sigil
Infipt cu nendurare de crancenul exil.
(Cu furie)
O! Caesar August, feara odata-ncoronata,
Nu poate chiar Infernul sa-ti deie o rasplata
Mai lunga, mai grozava decat a fi silit
Sa vezi pe-Ovidiu astfel, de tine prigonit!
(induiosandu-se)
Ovidiu, fala Romei, Ovidiu, a mea fala,
Il strange-n brate moartea, cumplita mea rivala.
(Plangand)
Si eu? ... Vai, pe ce lume fiinta-i rataceste
Cand Iulia-i aproape si el nu o simteste?!
(Chemandu-l)
Ovidiu!
Ovidiu
Ce glas? Cine-i? ... Sint prada unui vis?
Iulia
Nu, Iulia-i cu tine.
Ovidiu
(privind lung la ea)
Tu, Iulia, mi-ai zis?
Dar', tu esti, umbra sacra ... vad forma ta divina,
Venit-ai sa ma mangai cand soarele declina,
Venit-ai mult departe, vai! dupa ani de dor
Te-ntoarce iar la Roma si lasa-ma sa mor.
Iulia
Sa mori, tu? ... Nu se poate cat sint eu langa tine ...
Nu-s umbra ... ma priveste, simte-a mea mana ... tine.
(Ii apuca mana)
Ovidiu
(tresarind)
O! ceruri! dar', tu insati, tu, viata mea, tu esti!
(Atragand-o in brate)
La Tomis! ... langa mine! ... Puteri dumnezeiesti!
Mi-ati invoit cu mila in ora de plecare
Sa strang in brate viata-mi pe-a zilelor hotare.
(Demierdand-o plangand)
Ah! dulce, neuitata, stea vie, scump dor,
Tu patrie, tu Roma, tu glorie, amor,
Tu esti! ... tu esti! ... O! Venus, induratoare zee,
Aprinde-mi focul vietii din ultima-i scanteie,
Dar ce zic? Insisi zeii sint surzi la al meu glas.
Ce-mi mai ramane inca pe lume? ... Abia un pas.
Iulia
Un pas numai, amice? De ce aceste cuvinte
Cand viitorul vesel ne luce inainte
Cu-a sale dulci promiteri de scumpe desfatari?
Amorul nimiceste a mortei incercari.
Ovidiu
Amorul poate-n brate-i tot cerul sa cuprinda,
Dar nu cenusa rece din nou sa o aprinda ...
Din cale-i al meu suflet pe bue-mi s-a oprot
Sa se-ntalneasca-o clipa cu sufletu-ti iubit.
Graieste-mi, ah! graieste de nu vrei sa-si ia zborul,
Si pune moartea cruda in lupta cu amorul.
Abia-abia rasuflu ... (Arata inima) Ma doare-aici cumplit,
Ah! inima-mi slabeste.
Iulia
O! Nu, caci am venit!
Din recea nepasare, in fine, desteptat-am
Pe-amicii tai din Roma, si grabnic alergat-am
La Tomis, langa tine, de-aicea sa fugim,
Si restul vietii noastre iubind sa-l mai traim.
Ovidiu
Speranta goala, oarba! ... Sint gata de intrare
In lumea unde-i umbra si mic cezarul mare ...
Ani multi cu umilire la el m-am prosternat,
Rugandu-l sa ma ierte ... si el nu m-a iertat ...
Curand, ca dansul, umbra, voi ice umbrei sale:
Octaviu, a mea moarte e pata vietii tale.
Iulia
Asa-i! Octaviu Caesar a fost neduplecat,
Dar Roma te doreste cu fala aclamat,
Exilul lui Ovidiu va fi celebru-n lume,
Legand numele Romei cu a lui Tomis nume.
Ai suferit, destinul cu tine-a fost barbar,
Dar pentru mine fost-a el mai putin amar?
Opt ani, eu, lepadata in lacrimi pe o stanca,
C-un singur trist tovaras, durerea mea adanca,
Trait-am cum traieste un val ratacitor,
Cand faramat de maluri, cand preschimbat, in nor.
In zori, im mezul zilei, in orele de noapte,
Am asteptat din ceruri ale-ndurarei soapte
Sa-mi spuie ca urgia lui Caesar va cadea,
Ca Iulia cu-Ovidiu iar, iar s-or revedea.
Si iata-ma acma, o! lucru necrezut,
Aproape de Ovidiu! ... Trecutul e trecut! ...
Avut-am zile negre? S-au sters ca o parere.
Uit tot ca prin minune - exil, lacrimi, durere -
Si-mi pare ca-s iesita dintr-un grozav mister.
Te vad? ... renviu ferice; te simt? ... ma nalt la cer.
Priveste, in extazu-mi de gingasa rapire,
Iau o transfigurare de indumnezeire
Si-mi vine sa strig lumei: iubesc, iubesc, iubesc!
Ovidiu e cu mine, nimic nu mai doresc.
Ovidiu
Dar', esti dumnezeire sub chipu-ti de femeie,
Si farmecul tau poate iluzii dulci sa-mi deie.
Ah! mai vorbeste-mi, spune-mi de timpul neuitat
Cand pe-amandoi Amorul la san ne-a adunat.
Iulia
(in parte)
O! crud e de-a ascunde in ora de jalire
Amarul tirst din suflet sub buze cu zambire
Si de-a grai ca mine de timpul fericit
Cand glasu-i plin de lacrimi si suflet zdrobit.
Ovidiu
Iti mai aduci aminte de prima intalnire
La Bajes, intr-o noapte?
(Asculta cu uimire, cand reinviind, cand slabind)
Iulia
O! scumpe suvenire!
Era o noapte lina, cu cerul instelat,
Duios, indemnatoare de vis indelungat,
Febe, regina lumei, din fata ei balaie
Lasa, zambind, sa cada o ploaie de vapaie
Pe undele miscate alene de Zefiri
Si-n larg acoperite cu foi de trandafiri.
Deodata-o barca mica trecu in repejune
S-un glas uimit imi ise: "Olimpica minune!
Acel ce-ar avea parte de tot amorul tau
Ar fi, ma jur pe Venus, ravnit in Empireu!".
Suprinsa, ofensata de-atata sumetie ...
Ovidiu, intr-o clipa, mi-am dat inima tie.
Ovidiu
(palpitand)
Dar' ... parca te vad inca in barca lunecand ...
Mareai cu-a ta frumuseta al noptei farmec blind ...
Mai spune ... Ah! mai spune.
Iulia
(emotionata, stergandu-si ochii pe ascuns)
De-atunci, in exaltare,
Gandind la tine numai, la tine, poet mare,
Mi-am imbatat simtirea cu-a tale poezii,
Ce pot sa redestepte pe morti intre cei vii.
O seara, prin frunzisul gradinei, fara stire.
Te-am intalnit ... O! ceruri! ... Cuprinsa de uimire
Era sa cad ... (Cu dragoste:) Cazut-am, iubite, pe-al tau san,
Destainuind amoru-mi intr-un duios suspin.
Mi-ai zis atunci, Ovidiu, iti mai aduci aminte?
Mi-ai zis: "Amorul nostru, cat soarele ferbinte,
Prea mare pentru spatiul acestui mic pamant,
Din templul nemurirei ne-a face un mormant!".
Ovidiu
(cazand treptat in aiurari)
Mormant si nemurire ... Cuvinte mari, desarte ...
Absurda antitea, fara-nteles ... De-o parte,
O urna ce asteapta ca sa inghita-n ea
O mana de cenusa racita ... A cui? A mea!
De alta, o speranta ce naste inchipuirea ...
Mormant si nemurirea ... mormant si nemurirea ...
Iulia
Ovidiu! (In parte) A lui minte se perde, e-n delir.
Ovidiu
(cu o zambire amara)
Si nemurirea ... Viata atarna de un fir ...
Un liliac in zboru-i il rupe de-l atinge ...
Si iarba creste grabnic pe omul ce se stinge ...
(Cu un tipat de durere:)
Ah! iar sageata crunta!
Iulia
Ce ai? Spune-mi, ce ai? ...
Ovidiu
Mi-e inima-ncoltita de-un dinte crancen ... Vai! ...
(Perdut)
Ce plaiuri incantate colo mi se arata?
E patria-nflorita ... Sulmone regretata ...
Un vultur plana, plana sub ceruri sus, mai sus,
Imi face semn din aripi ... ma cheama ... dar s-a dus ...
M-afund in oceanul de noapte si tacere.
Ah! Iulio ... da-mi mana ... ma doare ... Ce durere!
Aici! Aici!
(Lesina)
Iulia
Espira! ... Naprasnici dumnezei! ...
Cum de-l rapiti voi mie acum, sub ochii mei?
Ajunga-va blestemul ce vi-l arunc in fata!
(Privind la el)
Ovidiu! ... Nu m-aude! ...
(Il ia de mana)
E mana lui de gheata.
Vai! Iata-l in a mortei cumplite-mbratisari ...
De-abia se misca sanu-i in slabe rasuflari.
(Alearga la usa, nebuna)
Sariti in ajutoru-mi, barbati, femei, voi care
Nu radeti cum rad zeii de crunta-mi disperare.
(Usa din fund se deschide. Sarmiza intra repede, urmata de Sarmis si de poporul din Tomis, aducand o cununa de lauri. Dupa dansii intra amicii lui Ovidiu, purtand corone cu frunze de aur)
Ovidiu - Actul 1 - Scena 01
Ovidiu - Actul 1 - Scena 02
Ovidiu - Actul 1 - Scena 03
Ovidiu - Actul 1 - Scena 04
Ovidiu - Actul 1 - Scena 05
Ovidiu - Actul 1 - Scena 06
Ovidiu - Actul 1 - Scena 07
Ovidiu - Actul 1 - Scena 08
Ovidiu - Actul 2 - Scena 01
Ovidiu - Actul 2 - Scena 02
Ovidiu - Actul 2 - Scena 03
Ovidiu - Actul 2 - Scena 04
Ovidiu - Actul 2 - Scena 05
Ovidiu - Actul 2 - Scena 06
Ovidiu - Actul 2 - Scena 07
Ovidiu - Actul 2 - Scena 08
Ovidiu - Actul 2 - Scena 09
Ovidiu - Actul 2 - Scena 10
Ovidiu - Actul 3 - Scena 01
Ovidiu - Actul 3 - Scena 02
Ovidiu - Actul 3 - Scena 03
Ovidiu - Actul 3 - Scena 04
Ovidiu - Actul 3 - Scena 05
Ovidiu - Actul 3 - Scena 06
Ovidiu - Actul 3 - Scena 07
Ovidiu - Actul 3 - Scena 08
Ovidiu - Actul 3 - Scena 09
Ovidiu - Actul 3 - Scena 10
Ovidiu - Actul 4 - Scena 01
Ovidiu - Actul 4 - Scena 02
Ovidiu - Actul 4 - Scena 03
Ovidiu - Actul 4 - Scena 04
Ovidiu - Actul 4 - Scena 05
Ovidiu - Actul 4 - Scena 06
Ovidiu - Actul 4 - Scena 07
Ovidiu - Actul 5 - Scena 01
Ovidiu - Actul 5 - Scena 02
Ovidiu - Actul 5 - Scena 03
Ovidiu - Actul 5 - Scena 04
Ovidiu - Actul 5 - Scena 05
Ovidiu - Actul 5 - Scena 06
Ovidiu - Actul 5 - Scena 07
Ovidiu - Actul 5 - Scena 08
Ovidiu - Actul 5 - Scena 09
Aceasta pagina a fost accesata de 1601 ori.
