Stante pice de Dl. Aristia (Printul roman)
de Vasile Alecsandri
Bateti din palme, romanilor, si strigati ura, caci, in sfarsit, dupa o lung-larga asteptare de vro cateva mii de ani, v-ati invrednicit a dobandi un poem epic! Veacul vostru de glorie a sosit sub figura unui tom 8, plin de versuri sucite si idei inca si mai sucite. Bucurati-va, patriotilor, daca nu va este frica a intra in categoria acestei strofe minunate, ce se3 deosebeste prin o bogata saracie de armonie poetica:
" Nu poate fi patriot!
Acela rapeste tot;
N-are nici patriotism,
Are mare egoism!"
Iar cat pentru voi, umbre slavite! care ati domnit pana acum asupra simtirilor omenesti; voi, Omir, Virgil, Milton, Dante si ceilalti multi, intrati in intunericul uitarei, in haul noptii, pentru ca pe orizontul poeziei inalte s-au ivit acel pomenit 8, care va acopere de umbra, acea minune din al XIX veac acel
"Soare in slava cu stele-naltat"
Voi ati cantat eroii, dacii, raiul, ingerii, dar nu i-ati lingusit; destul dar ati insalat lumea prin concertele voastre. Acum ne-au venit si randul nostru; deci retro, Satana! periti ca niste umbre mucezite ce sinteti, dinaintea poemului Stantelor epice, pentru a carui tiparire de-abie au putut agiunge doua tipografii anime: a d-lui Valbaum pentru scoarte si precuvantare, si a sf. Sava pentru ramasita. Noi in el gasim de toate, ca intr-un mare bazar: dar mai ales, precum am zis mai sus, gasim versuri si idi incorno-popotate.
De vreti, iubitilor ascultatori sa vi se gadile urechile de duiosi plangerosi, poftim de intrati in cafarnaumul acesta, si deodata voi poronci
"Sa bata-n roada gura d-arama sunatoare
O limba ce-n jos cata si zvon e vestitor".
Ii vom poronci sa bata cu puterea cea mai foarte, si far-a va astepta cat de putin, veti auzi:
"Eco din adancime raspunde-n rasaltare,
Si lunga, lung revarsa samnalul domnitor"
Atunci la acel samnal, din toate partile, din turnuri varfosi s.c.l. se vor porni ca prin un fir electric infocat,
"Rasunetemai multe sute coarde-ntreama
Mici, mari, subtire, pline..."
carele, unindu-se cu cele intai doua mari armonii, vor face un zgomot si o cacofonie poetica, din care nu cred ca-ti scapa cu urechile sanatoase. Nu perdeti curagiul, caci ceea ce o sa videti are sa fie si mai ciudat. Acum fantasmagoria incepe. Indata ce s-au potolit armonia samnalului, ni se arata o vedere placuta. Deschideti bine ochii si va uitati cu luare-aminte, pentru ca in bazarul nostru domneste o mare intunecime.
Iata ca se inainteaza o Pandora crestina! Nu socotiti insa ca nu-i pare rau ca s-au botezat. Sinpotriva, sarmana ar vroi sa fuga de crestini si sa se intoarca la dumnezei pagani; dar nu poate, caci o urmeaza de-aproape politia cu strejile-n despargeri. Cum sa scape biata Pandora din mijlocul acelui norod numeros, care
".............................. Vesel porneste
Potop, si foarte mare, si limpede si greu?"
Din toate partile ea este prinsa; inaintea-i rasuna
"Un tropot de-nferite copite de cai ageri".
Si in urma-i
"Resclanca-n zdruncinare-i otelul relucios".
Ori incotro se intoarce, ea da de modeluri de sculptura, de ostasi floarea vitejiei, de diplomati, de patricii, de zburlite spangi in sus, de capii omandiri, de capii ofiteri, de capii adiutanti, de capii de custodie, de cruciati pedestri, calareti, care arunc:
"Luciri, vapai din umeri, din pepturi inzalate,
Din brate fara pete .. s.c.l."
Ori incotro nenorocita isi intoarce ochii ea vede
"Pept, brate, coaste, pulpe, albastra relucire"
Si, in sfarsit, un tapan buzdugan care o ameninta de departe.
Trageti-va iute inapoi, iubitilor privitori, sa nu va loveasca armasariul care trece acum. El e cam cu narav, macar ca au fost a lui Ahil si au tras pe Ecter mort imprejiurul Troadei. Unii zic ca el n-au fost a lui Ahil, ci a lui Alecsandru Macedon care s-au batut cu racii, cu capcaunii si cu Poriu-imparat; zic ca este vestitul frunte-cornul Ducipal sau Bucefal, de cornorata pomenire. Altii sint de idee ca-i Balion, pe care nu am onor a-l cunoaste; altii iar spun ca-i zmeu. Pare-mi-se ca-i cald sade, mai ales de vom lua indeaproape luare-aminte intelesul verbului ce sfarseste strofa descrierei acelui dobitoc.
"Se simte parca duce un print viteaz ast Cal!"
Ma rog, domnilor care priviti cu mine la acest spectacul nepretuit, nu cumva sa gasesti pintre d-voastra vreun slicar, care sa-mi talmaceasca ce poate fi acel Fund-dalb-samurcu-rondul, ce s-au ivit acum ochilor nostri?
" .................................. Nu e coif, nici turban,
Nici chivara, nici cuca, tiara persoana.
Capusul este vechiul domnescului gujuman
..................................... cu pana asiana!"
"Tacere! stati cu totii ... aci tacute toate!"
Ce e de vazut? ... Minuni! un duh de duhuri sute; abisul deschs; marea pe tacute. O sa videm o parte din istoria jidoveasca: amoreneanii rimand ca israileanii; pe Gavaon, Faraon si Sion; pe Eco fugand sub vant, si pe muza romana intr-o pozitie rusinata, la care ea inca n-au agius pan-a nu sa incurca in poemul Stantelor Epice, adica ingenuncheata!
"Jos trupul ... mai sus ochii ... sus inima mai drept".
O! mult nenorocita si mult vrednica de jale, muza romana! inca asa rusine n-ai patit! Tu care de-abie ai inceput a-ti cerca aripele la lumina soarelui; ti care privesti viitoriul cu ochii falnici si plini de o mareata sperare, in ce soarta ai picat! Te ucide fara mila si-ti zice ca esti moarta tu de sine! ... Dar sa lasam aceste triste randuri si sa ne intoarcem la vedenia noastra.
Iata ca vine de-a rostogolul
"Un glob de trupuri, floare tarii toate".
El se coboara de sus pe o panza ce
"Fasie lunga punte de purpura vapsita"
si care se intinde de la poarta Mitropoliei pana la altar, despartind lumea-n doua si slujind de a conduce la rai. Nu stiu daca intelegeti ce poate fi aceasta panza-punte. Cat pentru mine, marturisesc ca de cate ori imi bat capul ca sa ma lamuresc asupra ei, oftez din greu, zicand: Vai de noi, pacatosii, daca drumul raiului este asa, de incurcat!
Faceti cruce cu totii, rugati-va cu ravna
"La Sfantul-Gura-d-aur, Ioan rasaritean",
si afumati-va iute cu
"Liban, aloe, smirna, tamaiele mereu,"
pentru ca se inainteaza Cruntul mult bios! ... Dar iata-l ca au trecut. O! Doamne, slava tie!
"Sfant-Tatal-Fiiul-Duhul, noi tie dam marire
Acum si totdauna si-n veci de veci ... Amin!"
Stiti, domnilor privitori, cine au fost LOnghin? Daca nu-l cunoasteti ... sa vi-l spun eu sau, mai bine zicand, poemul. Iata-l, ia!
"Roman a fost sutasul Roman
Din colonii ce Roma pamantul a umplut
Precum si Palestina...
Intai crestin acolo romanul s-au vazut."
Acest pamantean, dupa ce au fost sutas in tara lui, s-au dus de s-au facut sutas in cer, pentru ca sa nu-si uite breasla, si de acolo, nu stiu dupa care privilegiu, el au fost iarasi cel intai care au avut noroc a videa.
"Intaia antica harca in fundul Golgota"
Tot acest Roman-Roman, se presupune ca ar fi deschis in cer o fabrica de catifea foarte minunata si totodata foarte scumpa; caci insusi poemul ne spune despre samneel marirei ca sint din cer aduse
'Pe doua perne rosii de scumpa catifea
Cu ciucuri tot de aur..."
Iata ca se inainteaza acum o armie de jilturi, care de care mai mandru si mai tantos:
"Un jet si jos in dreapta a tinut regulamentul,"
care, doua versuri mai in urma, se loveste in cap cu Spatarul ecselentul. Dupa el vine alt jet ce duce in spate steagul inaltat. Acest steag e totodata si copac de nadejde. Speram ca poamele lui vor fi mai lesne de mistuit decat versurile cu care este descris. In urma-i luneca scartaind un al treile
"Jet ros cu para de foc lina"
care, pentru mai multa intalegere, este lamurit in urmatorul chi:
"Pe tronul foc acela, pe soare intreg vazduhul,
Patrundere mai nalta de mii de sori mai sus..." s.c.l.
Dupa jetul ros alearga jetul negru, a carui pozitie si proportie sit descrise si cuprinse in cimilitura aceasta:
"Un jet aci se vede mai mic, dar e mai mare,
La dreapta domnitoare mai jos, dar e mai nalt."
Gici ghicitoarea mea.
Umiliti-va, ingenucgti-va, domnilor spectatori, pentru ca vedenia noastra este acum intrerupta de cantari religioase, puse in versuri dupa chipul vestitului Pralea, Dumnezeu sa-i ierte pacatele! Acum toata slujba sfintei Liturghii, cu
"Sfanta Evanghelie de la Matei cetire,"
are sa vi se infatiseze dupa toate regulele bisericesti. Nu am trebuinta sa va instiintez ca Heruvimii si Serafimii au sa joace o mare rola si au sa rimeze tot impreuna. Incepem:
"Cu dreapta-ntelepciune, la toti pace sa fie,
Cu duhul tau, stapane, crestini sa ascultam!..."
1. Se aude cantarea:
"Cuvine-se drept Sfanta-stapana-prea curata
Si pururea ferice, sa te tot fericim...
Ca tu esti mai cinstita si decat Heruvimii,
Tu, Doamna, mai slavita si decat Serafimii, s.c.l."
2. Canticul de nunta
"............................ Isaia dantuieste
Ca Prea-Sfanta-fecioara in pantece avu..." s.c.l.
3. Binecuvnatarea sf. pastor.
"Puternice incinge pe coapsa t-arma ta ..." s.c.l.
4. Doi arhidiaconi, slobozind glas din coarda sanatoasa zic:
"Blagosloveste, Stapane! ... naltul ton."
5. Din altar raspunde atunci o suflare cuvioasa:
"Slava Sfintei Treime acei de o fiinta,
In veacul de toti vecii tu tot blagoslovil-vei,
Tu, fata-bucuriei-nestinsa, fata ta.
Tu, mila-n cuviinta-prea-nalta-nveseli-l-vei;
Urgia ta, mania, pre ei inturbura-va!
Ca focul tau pre dansii pornindu-se manca-va."
6. Diaconul cu coarda sanatoasa, zice:
"Si iar si iar cu pace, cu minte cuvioasa
La unul Dumnezeu noi tie ne-nchinam.
Pre Prea-sfanta-curata si prea-blagoslovita
Stapana-Nascatoare-de-Dumnezeu, marim." s.c.l.
7. Vine sfanta Evanghelie de la Matei cetire:
"Sfat Fariseii-n vremea aceea ei facura..." s.c.l.
Si Iisus le raspunde:
"La ce ispitaceasta fatarnicilor creste?" s.c.l.
In sfarsit ies cu darurile sfinte, se rosteste Crezul si Tatal-nostru in stihuri, si:
"Acum si liturghia si jertfa e sfarsita!"
Spuneti-mi acum, va rog, in curatenia cugetului, daca se poate afla vreun tipic mai bun si mai lamurit decat partea aceasta a poemului Stantelor Epice? Dar sa ne grabim iarasi a ne intoarce la vedenia noastra, pentru ca are sa inceapa si a patra parte.
Cautati, va rog, in sus si videti cu ce rapegiune vine spre noi frumoasa dogoratoarea stea! Ea se duce sa se oglindeze in Marea alba care doarme pe timpul zeferin.
Ce zgomot se aude in departare? De unde sa vie acest miros de flori care bate la cap/ Ce minune! Mitologie antica au renviat. Iata Dafneul roman-argintarcat ce-i mai zic inca si picior-ager si feb-Apolonl iata-l vine incungiurat de cinstite fecioare si matroane, si de o multime de muze, care au scapat acum din
"Gradina-antica numita Parnasia"
pentru ca sa asculte Stantele Epice. Iata Polimnia si Talia precum si Arhangelii Mihail si Gavriil. Fereste-te, duduca Talie, sa nu te apuce oarecine de talie. Aud mai departe pe gratia Aglaia, vorbind cu Erato despre batalionul de cinste. Se vede ca v-au cam placut flacaii romani, duducelor? Urania are de gand sa se pocaiasca, caci o aud dtrigand cu entuziasm: Viditi stapana cruce s.c.l. Imi place sa vad Paganismul iesind din calea ratacirei si aruncandu-se pe cea adevarata a legii crestinesti. Te rog, duduca Uranie, sa ma alegi pe mine nanas, cand a fi sa te botezi.
Incotro alergati asa de iute cu cununi de flori, o! voi Melpomeno, Sibilo Italica, Eritrea, Tibuia, Efterpa, Efrosina, Caldea, si tu Sibil-antica Elespondina, incotro iti duci batranetile? Voi toate cate sinteti si nu sinteti, Sibile Romane si straine, gratii, muze-nvatate, nimfe brat-albe, incotro? Nu cumva mergeti sa videti pe Flegon Canarinul
"Ce-i sot cu Brondes, Lambon, cal unic, laudat?"
si care precum am vazut mai sus, au fost a lui Ahil si se numeste
"Flegon-Ducipal-Lambon-Balion-Brondes?"
Sau mergeti sa videti nava pantecoasa c-un singur insa tapan catarg? Sau, in sfarsit, va duceti ca sa aflati de la Cruntul mult boios ca Curtiu Marcus au perit in haos? Duceti-va iute, dar cautati sa nu patiti si voi ca Curtiu Marcus.
Actul al 4-lea s-au sfarsit; acum actul al 5r-lea petree pe peatra zisa Pio,
"La cincisprezece-a lunei din zilhije, si an
O mie doua sute cincizeci si opt."
Introductia se incepe prin
" ........................... Suflare de surle, de trompete
Cu spaima retezat!..."
Iata ca intra cel intai personal.
"De sine botezatul anume Prometeu."
impreuna cu Socrat atenianul si cu Temistocle ce si-au gasit pasune. Ei se inainteaza cu un pas maret, si putin mai in urma ii agiung claia urmatoare:
"Camil, Epaminonda, Dimonstene, Focion,
Aristides, Ciceorn, Solon, Licurg, NUma,
Atila, Caton, Mutiu, asa si Dion."
Dupa ce s-au inchinat unul la altul cu multa plecaciune, ei se apuca cu totii la o sfada care tine multa vreme, si care, in sfarsit, se incheie prin descoperirea urmatoarelor aforisme:
1. Sa lase vitelusul sa pasca unde naste.
2. Ca e patriot ce paste;
3. Ca Romania este intocmai ca mladita lipita!!! s.c.l.
Sfarsind aceste, droaia pomenita se inarmeaza de cateva cununi scpate din manile fecioarelor si a matroanelor, si alearga, intr-un mare entuziasm, de acopere cu ele poemul Stantelor Epice.
Acesta este vestitul poem, iubitilor cetitori! De ati inteles ceva, imi pare bine; iar de nu, imi pare si mai bine, pentru ca astfel m-as incredinta ca critica mea au intrat cu totul in spiritul Stantelor Epice. Pan-a nu sfarsi, insa, mai am a zice doua vorbe autoriului:
"Broasca mica cat un ou
Au vazut odataun bou
Si s-au tot umfla, umflat
Pana ce au si crapat"
Prin aceasta fabula veche, dar inteleapta vreu sa zic ca cu resclincairi si cu zdruncenari, poate cineva dobandi ce paste, pentru
"Ca sa moara pascut",
iar nu se face Omir, nici merge la nemurire.
P.S. Domnule autor, nu te zburli pe mine pentru ca si eu sfarsesc ca si d-ta:
Ale tale dintru ale tale.
(Propasirea, 1844)
Stante pice de Dl. Aristia (Printul roman)
Aceasta pagina a fost accesata de 2004 ori.
