Romanii si poezia lor (3)
de Vasile Alecsandri
III
Spre a completa aceste studii asupra tarilor noastre si asupra poporului roman, socot ca nu este de prisos a adauga aici cateva fragmente dintr-un cuvant ce am tinut la 1848, in Paris, dinaintea unei societati de straini filo-romani:
Domnilor!
Dati-mi voie a va expune aici un repede tablou de provinciile Dunarii locuite de romani. Ca fiu al Romaniei, ma propun sa va slujesc de cal[...]n primblarea ce vroiti a face prin acele tarmuri departate si asa putin cunoscute inca de Europa occidentala.
Sa trecem in graba Germania, Galitia si Bucovina (provincie manoasa pe care Austria a despartit-o de Moldova la 1775 si a incorporat-o imperiului) si sa ajungem in acele locuri carora locuitorii lor dau numele de Romania, si pe care strainii le cheama Provincii Danubiene. Acum pasim Molnita, parau ce slujeste de hotar intre Bucovina si Moldova, si iata-ne in sfarsit pe acest colt de pamant atat de necunoscut, incat multi diplomati si multi vestiti invatati l-au confundat cand cu pamantul Turciei, cand cu pamantul Rusiei.
Iata-ne intr-o tara cu totul noua, dar unde vom avea placere a gasi o multime de cunostinte facute de noi in cartile Istoriei Romane.
in sanul acestor vai atat de bogate si manoase, pe varfurile acestor munti uriasi, pe malurile acestor rauri limpezie, auzim deodata pronuntandu-se nume antice, care desteapta in mintea noastra mari suveniruri, si rapoarta inchipuirea la epoca glorioasa a imparatiei Romane: numele lui Traian, Aurelian, Ovidiu, Caracala, Septim-Severus etc., iesind din gura unui taran simplu si nestiitor! Ochii nostri intalnesc pretutindene urmele poporului Suveran! Iata: valea lui Traian pe Dunare, Romanu, Caracal, Cetatea-Alba, Gherghina, Iasii (Municipium Jassiorum), Turnul Severin, Baile lui Ercul (Mehadia din Banat), Lacul lui Ovidiu (in Basarabia, alta provincie a Moldovei luata de Rusia la 1812). Acest lac a vazut adeseori pe Ovidiu primblandu-se pe malurile lui si meditand poate poemul Metamorfozelor, pe cand era exilat in Dacia. Traditia poporala spune inca in zilele noastre despre acest mare poet al vechimii ca era un frumos batran cu pletele albe, si ca graiul lui dulce curgea ca mierea din buzele sale. Aceste nume aduc negresit o adanca mirare, auzindu-le intr-o tara pierduta ca Moldo-Valahia in fundul Europei, si ca o stanca in sanul marii, necontenit batuta de valurile a trei neamuri mari, neamurile german, slav si otoman. Fireste dar strainul isi face intrebare, cum aceste nume romane s-au ratacit asa departe de Roma si ce furtuna le-a azvarlit aici? si atunci el isi aduce aminte de luptele romanilor cu dacii si de duelul eroic ce a fost intre marele imparat al Romei, Traian, si marele rege al Daciei, Decebal, care s-a otravit in ziua cand a fost invins! imi aduce aminte totodata ca multe colonii romane au venit ca sa impoporeze aceste tarmuri pustiite prin desfacerea dacilor, spre a forma cu piepturile lor un zid puternic impotriva navalirilor de barbari. si astfel, incet-incet, adevarul iese la lumina, si acel adevar arata ca exista in lume o Romanie, desi ea nu figureaza pe hartile de geografie!
Vechii romani intelesesera bine interesele imperiului lor, asezand cele mai viteze legioane ale Italiei ca santinele despre rasarit. Ei stiau ca provinciile Daciei erau portile naturale pe unde treceau navalirile popoarelor asiatice asupra Europei, si pentru dansii era o chestie de viata sau de moarte asezarea de garnizoane tari pe pragul acelor porti.
Dacia Traiana se facu deci cea mai sigura fortificare pentru Cetatea Cezarilor si se impotrivi multi ani valurilor de barbari care se zdrobira de ea ca de un mal stancos. Acum 2000 de ani poporul roman intelesese ceea ce astazi Europa civilizata, Europa invatata nu vroieste a intelege. si insa, dupa 2000 de ani, rolul provinciilor Danubiene este in totul acelasi ca in timpul romanilor. Ele se gasesc ca in vechime expuse la cele intai loviri a unei puteri navalitoare ce cauta a se revarsa peste Europa.
Sa aruncam ochii asupra surfetei acestor sesuri nemarginite a tarilor romanesti, si vom vedea o multime de movile singuratice.
Ce sunt aceste movile? Ele sunt paginile istoriei navalirilor, caci cuprind oseminte de barbari! Fiecare tumulus e un monument al trecutului ridicat pentru priceperea viitorului, o lectie spaimantatoare pentru popoarele Asiei care tin ochii tintiti asupra Europei, si o prevestire pentru aceasta. Fiecare pare a zice: ca cerul a destinat aceasta tara a fi bulevardul civilizatiei si mormantul barbarilor!
Pe langa acele movile istorice, gasim campuri de batalii ale carora nume amintesc luptele eroice sustinute de poporul roman impotriva gotilor, a hunilor, a turcilor, a tatarilor, a lesilor etc. Iata Valea-Alba, poreclita astfel de traditie, fiindca in vreme de jumatate de veac a fost coperita cu osemintele nenumaratelor mii de turci ce cotropisera Moldova sub domnia lui stefan-Voda: iata Dumbravile Rosii, arate cu lesii inhamati la juguri; iata Razboienii, Calugarenii, Baia, Valea Tutovei, ruinele Targovistei, ruinele Cetatii Neamtului etc...
De pe zidurile acestei cetati Doamna Ruxandra, mama lui stefanVoda, a refuzat de a deschide portile fiiului sau alungat de o armie numeroasa de turci, si i-a poruncit sa moara mai bucuros, decat sa-si scape viata cu rusine prin mila unei femei! De pe zidurile acestei cetatui, 18 plaiesi romani s-au impotrivit mai multe zile armatei intregi a lui Sobietki, riga Poloniei, mantuitorul Vienei!
in toate partile unde vor alerga ochii, ei vor vedea adevarul scris cu litere de sange, si acest adevar este ca tarile Romanesti au fost, in vechime cat si in veacurile de mijloc, pragul templului civilizatiei, si ca poporul roman s-a tinut totdeauna cu tarie in pozitia sa de santinela a acestui templu.
si insa! Europa pare ca nu vrea nici macar sa tie socoteala de tot sangele varsat pentru apararea ei! Ce-i pasa Europei de aceasta tara slabita prin atate razboaie si atate nenorociri! Ce-i pasa de nationalitatea acelui popor roman care vroieste astazi sa se ridice din caderea sa, pentru ca sa-si ia din nou postul ce Dumnezeu insusi i-a incredintat! Acest popor, aceasta tara, merita oare de a trage luarea-aminte a Occidentului?
Veniti cu mine, domnilor, ca sa cercetam impreuna adevarul la izvorul sau, si sunt incredintat ca in sfarsit veti zice: Buna tara! bun popor!
si mai intai sa trecem Carpatii pentru ca sa iesim in vai. Acesti munti, adevarate tarii in privirea strategica, sunt acoperiti cu paduri frumoase in care se gasesc copaci de catarguri cat de nalte.
Ei cuprind in sanul lor bai de fier, de pucioasa, de arama, de argint, si de aur, inca nedescoperite, si izvoare minerale pentru vindecarea boalelor.
Vaile sunt formate de un pamant producator care ar putea hrani o populatie intreita de aceea care le locuieste. Ochiul se rataceste in departare pe orizonturi albastre care vadesc o clima sanatoasa si fericita. El patrunde in lunci pline de vanaturi de tot soiul; intalneste rauri, iazuri, paraie pline de pesti; livezi frumoase incarcate cu pomet; colnice cu podgorii care produc vinate minunate; si zareste in vazduh roiuri de albine ce fac o miere alba si parfumata ca acea vestita a muntelui Himet din Grecia. Pe intinsul campiilor pasc turme numeroase de oi si vite mari care sunt una din cele mai mari bogatii ale tarii; herghelii de cai voinici; sate acoperite cu stuh, in toata simplitatea arhitecturala a timpurilor patriarhale; orase in care civilizatia se arata la tot pasul, in forma caselor, in mobilarea lor, in hainele locuitorilor, in manierele lor, in graiul lor ce a adoptat limba franceza, si chiar in defectele lor. Mai departe se zaresc frumoase locuinte de tara, albind intre copacii gradinilor si pe sosele noi, caleste de Viena, trecand cu repejune in fuga cailor de posta si in chiotul salbatic al postasilor. Ele trec pe langa siruri lungi de care (carru) trase de boi, ca la romani.
Caci trebuie sa o marturisim. Aceasta tara este tara contrasturilor. Deosebitele veacuri sunt aici reprezentate prin deosebitele clase ale poporatiei. Locuitorul taran a ramas tot acelasi de 2000 de ani si infatiseaza antichitatea. Nobilii batrani (boierii) cu ideile si obiceiurile lor feudale, infatiseaza veacurile de mijloc si noua generatie, ce a fost crescuta in strainatate si mai cu seama in Franta, infatiseaza al XIX veac.
tara aceasta este dar, precum vedeti, domnilor, destul de interesanta a o vizita, si cuprinde mari sugeturi de studiu pentru filozofi si pentru artisti. Ea este frumoasa, avuta si bine inzestrata de Providenta in toate privirile. Dar ceea ce as dori eu ca sa va fac a intelege este farmecul ademenitor al acestor parti ale lumii, care face pe romanii din Moldova sa zica in iubirea lor de Patrie:
La Moldova cea frumoasa
Viata-i dulce si voioasa!
L-al Moldovei dulce soare
Creste floare langa floare!
si tainica atragere ce au ele pentru inimile strainilor, incat romanii din Valahia zic:
Dambovita, apa dulce,
Cine bea nu se mai duce!
Astfel este Romania, numita de romani gura raiului. Sa cercetam acum poporul care o locuieste.
Ce este el? De unde vine? Care e limba sa? Care sunt traditiile lui? Ce trecut a avut? Ce viitor va avea?
Ce este? El insusi ne va spune intr-o limba pe care chiar d-voastra, domnilor, o veti intelege lesne, caci el ne-a grai in limba romana veche. Iata-l dinaintea noastra, in costumul sau jumatate dac si jumatate roman: cusma de oaie a dacilor pe cap, si opincile romane in picioare. Iata-l cu poza sa antica, cu tipul sau roman ce l-a pastrat de 2000 de ani. S[...]ntrebam acum ce este el, si sa ascultam raspunsul sau:
„Eu sunt roman. imparatul Traian a venit in vechime cu multa putere de a invins pe daci, locuitorii tarii acestea. Toata averea mea este o casa, un camp, o fantana, un car, o vaca, doi boi de jug si un cal. Am o femeie buna, frumoasa si lucratoare. Ea nu lasa furca din maini cat e ziua de lunga, nici nu pierde din ochi fiul ce ne-a dat Dumnezeu... etc., etc."
De ajuns sunt aceste cateva cuvinte ca sa va dovedeasca, domnilor, ca poporul ce graieste astfel e de neam latinesc, iar nu slav precum au indraznit a o pretinde campionii panslavismului care s-au inselat a crede ca nationalitatile se pot scamota prin cateva note si manifesturi diplomatice.
De nu va veti multumi insa cu atata, va propunem sa mergem mai departe cu cercetarile noastre, spre a descoperi noi dovezi despre romanismul romanilor. Aceste dovezi le vom gasi:
1. in obiceiul ospetiei care s-a pastrat din vechime; in respectul tinerilor pentru batrani; in ceremoniile nuntilor si ale inmormantarilor etc.
2. in credintele superstitioase ale taranilor.
3. in povestile poporale ce sunt pline de zeii paganismului, purtand titlul de sfinti, precum: Sfanta Vinere (Venus), Sfanta Joe (Jove), Sfanta Miercure (Mercur) etc.
4. in cantecele poporale care pomenesc de imparatii Traian si Aurelian.
5. in traditiile istorice ale tarii.
6. in nevinovata mandrie cu care poporul da titlul de romani tuturor eroilor, chiar straini de-ar fi.
7. in plecarea fireasca ce are catre dulcele far niente ce caracterizeaza pe italieni etc., etc., etc.
imi pare foarte rau, domnilor, ca lipsa de materialuri ma opreste de a ma intinde, precat as dori, asupra acestei chestii, spre a va putea da o idee completa de toata originalitatea obiceiurilor poporului roman, de toate comorile de inchipuire ce stralucesc in basnele sale, de toata poezia armonioasa ce rasuna in cantecele sale si de adanca cumintie ce domneste in proverburile sale.
Fie-mi iertat deocamdata a va spune cateva notite generale asupra tarilor noastre:
Romania intreaga se compune din 6 provincii ce cuprind aproape la 9 milioane de oameni de acelasi sange, de acelasi nume, de aceeasi limba si care se numesc frati. [...]
Istoria revolutiei romanilor va este cunoscuta prin gazetele ce au publicat actele ei. Nu-mi ramane mie a va observa decat ca sa nu va mirati ca glasul patriei voastre a gasit un rasunet atat de grabnic si de puternic in patria mea, caci dintre toate conchetele Frantei, cea mai frumoasa, cea mai trainica si mai nestiuta de dansa poate este concheta morala a natiei romane.
(Paris, 1848)
Romanii si poezia lor
Romanii si poezia lor (2)
Romanii si poezia lor (3)
Aceasta pagina a fost accesata de 2973 ori.
