Satire si alte poetice compuneri de Printul Antioh Cantemir
de Vasile Alecsandri
In sfarsit, iata o carte bine alcatuita, bine tradusa si bine tiparita! o carte ce multumeste mintea prin tablourile satirice si prin duhul filozofic care cuprinde; o carte ce incanta auzul prin armonia versurilor si prin bogatia stilului adevarat romanesc; o carte ce desfateaza vederea prin frumusetea formatului si a tiparului: Satirele printutui Antioh Cantemir, traduse din ruseste de d.d. A. Donici si C. Negruzzi si iesite de curand la lumina la Cantora Foaiei satesti.
Acele Satire care au facut atat vuiet in Rusia cu un veac mai inainte si care au fost atat de mult pretuite si sprijinite de insasi imparateasa Elisaveta Petrovna, careia au fost dedicate; acele Satire care zugravesc atat de viu si lovesc atat de aspru relele naravuri..., acele Satire care au dobandit autorului cinstitorul nume de Boileau al Nordului, trebuie sa fie primite cu atat mai mare entuziasm din partea romanilor, ca printul Antioh Cantemir a fost insusi roman si cu atata mai mare recunostinta ca pare sa fi fost scrise pentru veacul nostru si pentru noi!
Noi am tiparit in no. 4 al Foaiei noastre una din acele Satire frumoase, ca exemplu si ca dovada de geniul autorului si de vrednica de lauda nimerire a traducatorilor, dar si cu prilejul acestei critici gasim o mare placere a supune cititorilor cateva pasajuri din ele.
in Satira I, precum am vazut, Cantemir defaima ignoranta clerului;
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
in Sat. II arata pre boierul ce se faleste cu slava stramoseasca, ca cioara cu penele straine, si care pretinde necontenit ranguri, slujbe si chiverniseli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cantemir, cu toate ca insusi era print si fecior de domn, dispretuia pre acei nobili ingamfati
. . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
el intelegea nobletea asa precum trebuie sa fie, o „rasplata a meritelor si a vredniciilor personale“, iar nu un drit sec, mostenit de la parinti.
Dar sa-l ascultam mai bine pe dansul vorbind prin organul lui Filaret.
„Eugenie
Dar simt cata rusine, cat de cumplit afront
E pentru noi, boierii, cand vad un prost taran
Ce poarta semnul muncii pe mainile-i asprite... s.c.l.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cum au ajuns sa fie in cele mai mari trepte,
Iar vechea mea noblete tanjeste amarata!
Din vremea Olgai inca avem stramosi magnati;
De-atunce, pana astazi ei fura tot in slujbe...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Vezi diplomele mele, hrisoave, spite lungi;
Mai jos decat namesnic nici un strabun nu am... s.c.l.
Filaret
Spune-mi, lasandu-ti lenea, povara de ostean
Purtat-ai vreodata? Gonit-ai pre vrajmasi?
Asigurat-ai tara latind a ei putere?
La masa judecatii uitat-ai partinirea?
Norodul usurat-ai de dari, de asupriri?
Sporit-ai cu-al tau merit al statului venit?
Cu pilda ta-ndemnat-ai pre oameni la virtute,
Starpind prin sfaturi bune naravurile rele?
stii a-ti pastra curate si cugetul, si mana?
Nu-ti sunt suparatoare a celor saraci lacrimi?
De esti drept, nezavistnic, indurator si bland,
De crezi ca e ca tine fiestecare om,
Atunci cu buna seama poti zice ca esti nobil,
Poti crede ca cu Ector si cu Ahil esti ruda;
Cezar si Alexandru si toti barbatii mari
Ca-ti sunt stramosi socoate-i de-ti plac si de-i voiesti.
Dar nu te foloseste de-ai fi chiar fiu de riga
Cand n-ai intru naravuri d-un caine osebire!“
Iata sentimente cu adevarat nobile; iata idei drepte si de care trebuie sa se patrunda tot acela ce vrea sa fie cunoscut de nobil. Dea Domnul ca aceste maxime sfinte sa se tipareasca in mintile romanilor si ca boierii nostri sa le invete copiilor lor, odata cu Crezul si cu Tatal nostru. La sfarsitul acestei satire poetul face urmatoarea incheiere:
„Adam boieri pre lume nu a nascut nici unul:
Doi fii avu, din care unul era pastor,
Iar altul in sudoare cu sapa se hranea;
si Noe, cand potopul a inecat pamantul,
Scapa plugari ca dansul ce-aveau naravuri bune;
Dintr-insii toti ne tragem“ s.c.l.
Voiti sa vedeti pe ipocritul in toata fatarnicia lui, il veti gasi in Satira III. El
„Cand intra intr-o casa se-nchina pana jos,
Pre toti ii saluteaza si-ntr-un ungher se pune,
Plecandu-si in jos ochii, graind din varful limbii
Mataniile trage, paseste-ncetinel... s.c.l.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
El carne nu ia-n gura la mesele straine.
Nici vin nu vrea sa guste, dar nu e de mirat;
Un gras clapon acasa intreg il ospata,
Spalandu-l cu-o butelca de vin unguresc dulce.
Pre cei supusi la pofte trupesti ii tanguieste,
Desi el pe sub gene cu ochi scanteietori
La sanul alb si gingas se uita pe furis;
Eu insa-mi spun pacatul, nu mi-as lasa nevasta
C-un cuvios ca dansul sa faca cunostinta.“
in aceasta satira gasim pre zgarcitul, care
„Cand vinde, este ieftin numai la juramant.“
Pre cheltuitorul desfranat, care
„De-a purure placerii deschide drumuri noua.“
Pre curiosul limbut, care din zori de zi
„... alearga, urmareste,
Asculta ce se face prin case si prin targ;
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Apoi cand novitale destule-a adunat,
intocmai ca o bute umpluta cu vin nou
Ce fierbe, sfaraieste si dand afara dopul
Spumosul vin cu vuiet pe vrana nabuseste,
Asemene Meandru nu poate mistui
Nimic de cate stie.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Minciuna lui o crede adese insusi el
. . . . . . . . . . . . . . . .si crede-n gandul sau
Ca limba n-ai in gura, esti totul o ureche.“
Pre lingusitorul injosit, care
„Pan’ si ce pute zice ca are miros bun.“
si, in sfarsit, alte cateva portrete asupra carora Cantemir a varsat cu imbelsugare colorul ridicolului.
Satira IV e adresata catre muza poetului si, cu toate ca este o imitatie despre Satira lui Boileau catre muza sa, dar se deosebeste ca si celelalte prin idei ghimpoase si prin versuri bine intocmite, ce cuprind totodata si indreptarea autorului, si defaimarea naravurilor rele. insa bucata prin care Cantemir s-a ridicat la cea mai nalta treapta in arta satirei si prin care s-a incoronat de laurii lui Pers, Iuvenal, Oratiu si Boileau este Satira V.
E cu neputinta a arata naravurile in toata slutia lor si a descrie urmarile betiei cu culori mai vii si mai fioroase. Iata un tablou al norodului prost in vreme de sarbatoare:
„Unii ametiti numai se-mpiedeca-n picioare,
Mergand fara sa stie in care parte-alearga;
in danturi desfranate alti spulbera gunoi,
Pre trecatori manjindu-i, in glod se tavalesc.
Uitand rusinea toata si buna-cuviinta,
Se dezgolesc de haine si cu obraznicie
Nu dau macar cinstire la sexul rusinos.
Ici unul plin de drojdii paseste sovaind,
Cu capul se izbeste d-un zid ce-i sta-nainte:
De sange umple locul si toti de dansul rad.
Iar dincolo un sfadnic se-ncaiera la pumni
Cu cine se-ntalneste; in lupta-si scuipa dintii
Cu vinul dimpreuna, din gura-i puturoasa.
Cantarile cu chiot, strigarile cu zgomot,
Pan’ si pe-un surd il face sa-i tiuie urechea“ s.c.l.
Satira VI zugraveste defectele ambitiei, necazurile si supararile la care ea este supusa si din improtiva multumirea unei vieti linistite si marginite in gusturi simple.
„Acela este numai ferice in viata,
Ce stie a petrece in liniste si pace,
si cu putin ce are se afla multumit!“
Satira VII ne arata neingrijirea parintilor la educatia copiilor si ideea ruginita a unor batrani ce nu nadajduiesc nimic de la cei juni si ii dispretuiesc pentru ca nu au barbi albe.
„Cand vad pe unul care ceaslovul nu mai lasa,
Biserica pazeste, se-nchina, tine postul,
Nu doarme cu nevasta si duce lumanari,
Dar ia chiar si camasa de pe un biet sarac,
De-i zic: „asculta, frate, te ratacesti cu mintea,
Mergand pe asta cale in rai nu poti sa intri;
Iar daca ai dorinta ca sa te mantuiesti,
Da inapoi aceea ce ai luat nedrept“.
Atunce l-a mea ravna el manios raspunde:
„Nu-i treaba ta, baiete, sa dai batrane sfaturi!“
si bine zice omul; eu inca n-am ajuns
A iernii inturnare sa vad de treizeci ori,
si nici un par din capu-mi nu si-a schimbat colorul;
Cum dar in asa vrasta sa-ndrept eu barbe albe
si cazaturi cinstite ce poarta ochelari?
As ragusi zadarnic vrand sa le dovedesc
Ca mintea-n om nu creste cu lunile si anii.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Multi natangi in lume vor crede ne-ncetat,
Ca un batran cu mintea intrece pe trei juni!“
Aceasta satira e plina de sfatuiri intelepte pentru cresterea copiilor si de maxime filozofice pentru educatia lor. in Satira VIII poetul isi zugraveste portretul sau; el ne spune insusi cata cumpanire pune in lucrarea versurilor sale.
„Ca nu defaimand aspru naravul acel rau,
Sa dezvelesc ca singur sunt rau si patimas.“
Satiristul se aseamana insusi cu un chirurg cand sloboade sange unui bolnav. „Vazut-ati, zice el:
. . . . . . . . . . . . . . Cu ce luare-aminte
La mana cea legata tot pipaie cercand
Sa afle unde-i vina, apoi loveste-ncet.
Pazind cu scumpatate ca rana sa nu fie
Mai mare decat trebuie. Aceasta ingrijire
si eu cand scriu la versuri intocmai imitez:
imi pare ca iau sange la demoralizati.“
Aceste sunt satirele printului Cantemir! Numarul lor e mic, dar cuprinsul si meritul lor e mare. Ele, afara de insusirile poetice de care sunt pline, au intreita calitate de a infatisa portreturi vii, de a lovi in naravuri cu tot duhul cel mai iscusit al satirei si, in sfarsit, de a rosti maxime intelepte dupa care sa se poata indrepta societatea.
Celelalte poezii tiparite in acest volum sunt vreo cateva ode in lauda ziditorului, vreo doua epistole catre prieteni, si vreo cateva fabule si epigrame, toate compuse dupa regulile acestor deosebite soiuri de poezie si cuprinzand idei inalte, naive sau sagalnice, fiestecare in felul sau. Pre acestea domnii traducatori le-au pus in versuri rimate, si isprava le-a fost asemene deplina.
Volumul in intregime informeaza o carte nepretuita si vrednica de a destepta interesul romanilor; ea este imbogatita cu portretul printului Cantemir, litografiat la Leiptig, si cu viata sa, pe care dl C. Negruzzi a scris-o cu condei iscusit. Acum ne ramane a vorbi de traductie! Ea este foarte bine nimerita in toate privirile; stilul e limpede, bogat si inteles; versurile sunt bine intocmite, armonioase si vadesc ca au fost lucrate de doi poeti; cadenta lor e pretutindene placuta. Multumim deci domnilor traducatori care au intreprins un lucru atat de greu si l-au desavarsit atat de bine; dlor prin aceasta au dovedit ca versurile albe sunt foarte placute la citire cand sunt bine lucrate (acest soi de versificatie a fost de neaparata trebuinta la traducerea Satirelor, spre a nu se departa de compunere), si ca limba romaneasca este o limba bogata, sonora si plina de frumuseti originale.
Dnii A. Donici si C. Negruzzi, cunoscuti intre romani prin compuneri literare, au adaugat prin acest uvraj un nou stalp literaturii romanesti; si aceasta le va fi recunoscatoare, atat pentru lucrul lor vrednic de lauda, cat si pentru scoaterea la lumina a unei scrieri minunate, alcatuita de un print mare si intelept, ce face cinste neamului sau.
Satire si alte poetice compuneri de Printul Antioh Cantemir
Aceasta pagina a fost accesata de 2769 ori.
