Extract din istoria misiilor mele politice - Partea a-3-a
de Vasile Alecsandri
Plecarea la Genova
Dupa savarsirea misiei mele in capitala Piemontului, plecai la Genova. Drumul de fier trece prin acea vale minunata care se intinde la poalele Alpilor pana-n Marea Mediterana, unindu-se cu campiile atat de manoase al Lombardiei de la malurile Tesinului pana la poalele Apeninilor. Acea cale ferata pune in comunicatie Turinul si Genova prin Alexandria, oras intarit cu fortificatii gigantice si asezat la confluentul raurilor Bormida si Tanaro. Viaducurile, tunelurile, podurile aruncate pe torentele Scrivia si Traversa intre Genova si Novi sunt demne de a fi considerate ca zidiri romane.
Am vizitat Genova cu mult interes, caci acest oras pastreaza inca sigiliul evului mediu. Am admirat palatele acelea inalte care incununeaza amfiteatrul portului si impodobesc strazile Balbi, Nuova, Nuovissima etc.; piata Carlo Felice, pe care este cladit teatrul ce poarta acelasi nume; palatul ducal, vechea resedinta a Dogilor, catedrala zidita in marmura alba si neagra; primblarea numita Acqua Sole etc. si mai cu seama am ramas incantat de acea culoare locala, de acel aspect maret, ce aminteste epoca infloririi si a puterii fostei republici genoveze.
De aici m-am imbarcat pe un mic vapor, care m-a transportat in 12 ore la Nita, acel caravanserai feeric, ridicat pe malul Mediteranei pentru patimasii bogati ce vin sa cumpere in timp de iarna razele binefacatoare ale soarelui. De la Nita, luand un elegant cupeu inhamat cu cai de posta, m-am indreptat spre Marsilia si am trecut prin vestita si poetica vale a Canei, a carei vegetatie se compune de maslini, rodii, lauri, portocali si lamai. intre Marsilia si Paris nu m-am oprit decat la Avinion pentru ca sa vizitez pe generalul Rose, ce comanda garnizoana si vechiul palat al Papilor, astazi transformat in cazarma. Generalul mi-a promis ca se va ocupa in curand cu redactarea unui proiect de reorganizare a armatei romane, si, din parte-mi, nu gasii mai bun chip de a-i multumi, decat repetandu-i cuvintele magulitoare ce rostise imparatul despre dansul.
Cand am sosit la Paris, am constatat o mare tulburare in lumea politica. Neintelegerile dintre Austria si Piemontul luasera de cateva zile un caracter amenintator; razboiul parea iminent, caci regimentele austriace se inaintasera pana la hotarele Sardiniei si se pregateau a trece Tesinul. Ma prezentai la Palatul Tiuillerii si fusei introdus indata in cabinetul imparatului. M. Sa veni din salonul de alaturi si-mi zise:
— Domnule A., nu pot sa-ti dau astazi decat zece minute, caci prezidez consiliul maresalilor. Ce veste imi aduci din Italia? Cum ai aflat spiritele in Piemont?
— Sire! raspunsei; Maiestatea Sa regele Victor Emanoil e gata de lupta si conteaza pe ajutorul Maiestatii Voastre. Natia italiana de la nord e decisa a secunda vointa regelui. Ceea ce m-a convins despre hotararea poporului este ca nu am vazut ca la 1848 manifestari de un entuziasm teatral, ilustrate cu steaguri, cu esarpe tricolore, cu cocarde si cantece patriotice, ci un entuziasm tacut, adanc, intunecos, pot zice, ca un cer negru inainte de furtuna. Piemontezii asteapta numai un semn pentru ca sa paseasca inaintea dusmanului si tintesc ochii pe varfurile Alpilor ca sa zareasca stindardul glorios al Frantei.
— Bine, replica imparatul, il vor zari in curand. Eu plec peste trei zile in Italia. Acum un singur lucru cer numaidecat de la printul Cuza: mentinerea ordinului celui mai deplin in Principate pe cat timp va tinea razboiul de peste Alpi.
— Vointa Maiestatii Voastre, Sire, va fi implinita, raspunsei inchinandu-ma.
— Voiesc asemenea sa faci cunoscut romanilor ca sunt multumit de ei si ca ma voi ingriji totdeauna de soarta lor. Astazi pozitia politica a Principatelor e asigurata prin diversele interese ale Puterilor, caci Rusia le va apara in contra Turciei, Englitera si Austria in contra Rusiei, si Franta in contra tuturor. Organizativa in liniste, dezvoltati resursele voastre financiare, agricole si militare si asteptati cursul evenimentelor in pace.
— Vom urma, Sire, instructiile Maiest. Voastre. Dupa aceasta mica, dar importanta convorbire, Napoleon se apropie de mine si ma intreba zambind cu blandete:
— Nu mai ai nimic a-mi cere pentru tara dumitale? La aceasta intrebare facuta cu un glas atat de incurajator, o idee luminoasa imi trecu prin minte:
— Sire! raspunsei, am doua cereri de facut, insa nu indraznesc...
— Graieste! replica imparatul.
— Cea dintai, Sire, este ca guvernul Maiestatii Voastre sa admita infiintarea in Paris a unei agentii oficioase a Principatelor Unite.
— si a doua?
— A doua, Sire, este invoirea Maiestatii Voastre pentru francezi ca sa poata primi si purta decoratiile ordinului ce printul Cuza are de gand a institui.
Napoleon statu putin a se gandi. Cererea aceasta din urma tintea la nu mai putin decat la recunoasterea suveranitatii Principatelor, caci un decret imparatesc, publicat de vreo doi ani, autoriza pe francezi a primi decoratii numai de la statele independente si suverane. Cu toate acestea, imparatul in marinimia lui se uita la mine cu blandete, imi dete mana si raspunse:
— incuviintez cererile printului Cuza si promit sa-i trimit ordinul Legiunii de Onoare, indata ce ma voi intoarce din Italia.
Ma inchinai patruns de recunostinta si facand in mine cele mai sincere urari pentru gloria Frantei si pentru pastrarea zilelor lui Napoleon.
A treia zi in adevar asistai la plecarea imparatului din Paris.
Maiestatea Sa in uniforma de general si, avand pe gratioasa imparateasa la dreapta sa, iesi din curtea palatului intr-o caleasca cu patru cai. Strada de Rivoli era ticsita de lume care striga cu frenezie: „Traiasca imparatul! Traiasca imparateasa!“ Caleasca inainta in pasul cailor. Unii din privitori, animati de un entuziasm nestapanit, se suiau pe scara trasurii ca sa dea mana cu imparatul si racneau:
— Mergi, Sire, si de vei avea nevoie de noi, cheama-ne; vom alerga cu totii.
Napoleon zambea, iar imparateasa uimita avea ochii plini de lacrimi.
Astfel plecarea salvatorului Italiei din Paris a avut caracterul unui adevarat triumf.
. . .
Iata relatia audientelor mele la palatul Tiuileriilor, relatie din care sunt obligat a omite multe parti de un mare interes, dar pe care convenientele politice actuale nu-mi permit a le publica. in cursul misiilor mele am gasit pretutindeni laude si simpatii pentru romani; pretutindeni am primit cele mai favorabile promiteri. Deie Domnul ca sa stim a profita si a ne arata demni de ele!
in adevar, un popor necunoscut pana ieri nu poate sa aiba mai mult noroc! si un reprezentant al lui nu poate avea o primire mai onorabila in palatele regale, decat aceea ce am intampinat in Franta si in Italia, in numele Natiei Romane!
Extract din istoria misiilor mele politice - Partea 1
Extract din istoria misiilor mele politice - Partea a 2-a
Extract din istoria misiilor mele politice - Partea a-3-a
Extract din istoria misiilor mele politice - Partea a 4-a
Extract din istoria misiilor mele politice - Partea a 5-a
Aceasta pagina a fost accesata de 1804 ori.
