Tara
de Vasile Alecsandri
Din umbra deasa-a norului
Intins pe tari straine
Cu aripele dorului
Voios revin la tine,
O! cuib al fericirilor,
O! tara luminoasa,
Comoara-a nalucirilor,
Gradina mea frumoasa!
S-avantul tineretelor
Ce-n sanu-mi se trezeste,
Prin lumile poetilor
Zburand ma rataceste.
Si-n farmecul avantului
Tot ce sub ochi rasare
In poalele pamantului
Mai dragalas imi pare;
Intinderea campiilor
In zari mai lin se perde.
Mai dulce-i rodul viilor,
Verdeata e mai verde.
Mai nalte sunt inaltimile,
Mai cald e mandrul soare,
Mai limpezi limpezimile
De rauri si izvoare.
Iar fetele cu florile
Mai viu rad intre ele,
Si spun privighetorile
Mai tainic vers la stele.
Aice-i tara basmelor
Ce-ngana-a noastra minte
Prin freamatul fantasmelor
Din timpi de mai nainte.
Aice-i vestea Doamnelor
Din lumea legendara,
S-a prelungirii toamnelor
Sub cerul de primavara.
Aice-i tara tarilor
S-a doinelor de jale
Ce-n linistirea serilor
Te tin uimit in cale.
Aici cu lacrimioare
Bujori se prind in hora.
Aice insusi soarele
Are-ntre flori o sora,
Si-n stancele Carpatilor
Cresc paseri nazdravane,
Si-n sufletul barbatilor,
Mandriile romane!
O! gura dulce-a raiului,
Tu dai prin o zambire
Si fericire traiului,
Si mortii fericire.
Luceferii eterului
Ravnind privesc la tine,
Si toti ingerii cerului
Te-au indragit ca mine!
Mircesti, septemvrie 1886
Tara
Aceasta pagina a fost accesata de 2997 ori.
