Strofe de iarna
de Vasile Alecsandri
O! Soare, vecinic calator!
De mult n-ai fost in a mea tara
Cu-al tau sarut farmecator
S-o faci a crede-n primavara.
Tu stii cit tara te iubeste
Si cit in zodia lui mai
L-a ta zimbire ea-nfloreste
Si se preface-n dulce rai.
Tu stii cu ce cimpii manoase,
Cu ce cununi de mii de flori,
Cu ce cintari armonioase
Ea-ti iese-n cale chiar din ziori.
Si ca pe-un sol de fericire
Trimis de insusi Dumnezeu
Te priimeste, -o! dulce mire,
Cu dismierdari la sinul tau.
De ce tu-n alte lumi straine
Mergi luni intregi, ratacitor,
Uitind ca tara far' de tine
Tinjeste-amar in tristu-i dor?
Ah! amindoi cind aveti parte
De intilniri asa de dulci,
Cum de tu fugi in alta parte
Cind vine nopatea sa te culci?
Cum de tu nu-i dai semn de viata
S-o lasi cu cerul ei pustiu,
S-o lasi cu inima de gheata
Ca pe o moarta-ntr-un secriu?
Cind ea-i atit de frumoasa
Si tu atita de frumos,
Cind ea iti este credincioasa,
De ce sa-i fii necredincios?
Convorbiri literare, 1 februarie 1878
Strofe de iarna
Aceasta pagina a fost accesata de 2559 ori.
