Smart
de Vasile Alecsandri
Intinde cu mandrie aripele-ti usoare
O, sufletul meu vesel, o, suflet fericit!
Inalta-te in ceruri si sbori cantand la soare,
Caci soarele iubirii in cer a rasarit
Si'n cale-mi s-a oprit!
Veniti naluciri scumpe: dorinti, visuri marete,
Ca pasari calatoare la cuibul inflorit
Veniti de'nganati vesel a mele tinerete.
Caci steaua fericirii in ochi-mi a lucit...
Iubesc si sant iubit!
*
Sant ore fericite, sant tainice placeri,
Ce'n cumpana vietii platesc ani de dureri;
Atunce falnic omul ridica a sa frunte
Si'n ceruri cu mandrie atinta ochiul sau.
Fiinta lui se'nalta ca vulturul de munte.
Iubirea lui il schimba si-l face Dumnezeu.
Atunci mai dulce steaua luceste 'n miez de noapte,
Si'n zari seninul pare mai vesel, mai curat;
Si'a zilei mii de glasuri, s' a noptii mii de soapte
Il proclameaza 'n fala al lumii imparat!
Sant urme pretioase, sant scumpe suvenire,
Ce'n suflet tiparite, ca el au nemurire!
Zadarnic timpul trece c'un sbor neobosit,
In sanul omenirii varsand a iernii ghiata;
Lumina lor iubita luceste lin in viata.
Precum un soare dulce in veci nesfintit!
Asa nu te vei stinge din minte-mi nici odata.
O, suvenir puternic de dragoste 'nfocata!
O, timp ferice 'n care minunea ce iubesc
M' a desteptat in raiuri cu glasu-i ingeresc!
*
Era blanda ora a blandelor soapte,
Cand nu mai e ziua, si nu-i inca noapte.
Pamantul si cerul, ca doi fratiori,
Isi da sarutare prin stele si flori.
Si' n toata natura coprinsa de dor
Plutea o soptire de dulce amor!
Din marginea lumii a noptii regina
Varsa' n calea noastra duioasa-i lumina.
Si'n lunca patrunsa de razele ei
Sburau caii nostrii cu aripi de smei.
Mergeam noi in cale ca umbre tacute,
Pe un covor de frunze, pe carari pierdute,
Si 'n tacerea noptii ce ne' ncungiura
Sufletele noastre ca si noi sbura.
Sburau ca doi ingeri din stele in stele,
Dandu-si sarutare tainic intre ele...
De-odata fugarii cu ochii de foc
La capatul luncii s' oprira pe loc.
Iar dulcele inger, patruns de simtire.
Imi zise atunce cu-o dulce zambire:
-"Acum este ora cand geniul sfant
Aude si vede minuni pe pamant.
E ora ferice de sfanta uimire
Ce' n suflet revarsa fiori de iubire.
Spune-mi dar acuma, tu ce esti poet,
Ce poezii cauta inima-ti incet?
-Daca vrei sa afli taina ce ma 'ncanta
Iata poezia ce inima-mi canta:
De este vr' o fiinta de este vre un nume
La care sa se 'nchine un suflet omenesc:
Cu tot ce e mai nobil, mai iubitor pe lume,
Cu tot ce' n omenire e mai dumnezeiesc;
Tu esti acea fiinta, tu, gingasa lumina
Aprinsa 'n a mea cale de insusi Dumnezeu!
Si sufletul meu vesel la tine se inchina,
O, scumpa mea Elena! o, drag ingerul meu!
Cand soarta vru sa intru in rai de fericire,
Cand ochii ei pe tine zambind te-au intalnit.
Un fulger, o scantee de vecinica iubire
Din ochii tai pornita, in sanu-mi a lucit.
S'atunci in alta lume am re' nviat de-odata,
S' un soare mai fierbinte in ceru-mi s'a aprins
S' o lume fara margini, frumoasa, desfatata,
Ca o campie verde sub mine s'a intins.
Atunci natura 'ntreaga, zambindu-mi cu placere
Isi puse pentru mine coroana sa de flori;
Si glasul maicei mele, curmand a mea durere,
Veni sa ma desmierde din cerul fara nori,
Caci fata ta iubita mi s' arata ori unde.
In vis, in flori, in stele, in dulcele senin;
Si inima-mi cuprinsa de dorul ce patrunde,
Soptea cu tine ast-fel prin tainicu-i suspin:
Ferice de acela a caruia privire.
Trezind in al tau suflet un fraged, dulce dor.
Ar face ca sa nasca pe gura-ti o zambire
Ca zori misterioase de vesel viitor!
Ferice care, vrednic de-o soarta neasteptata,
Ar face pentru dansul in ceas dumnezeiesc,
A ta inima scumpa de dragoste sa bata
Si glasu-ti cu' nfocare sa-i zica "te iubesc!"
Smart
Aceasta pagina a fost accesata de 2123 ori.
