Sergentul
de Vasile Alecsandri
Pe drumul de costise ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicand in gandul lui:
"Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa...
As vrea sa zbor, si rana din pulpa nu ma lasa!"
si bietul om, slab, palid, avand sumanul rupt
si o camasa rupta bucati pe dedesupt,
Pasea tragand piciorul incet, dar pe-a lui fata
Zbura ca o lumina de glorie mareata,
si-n ochii lui de vultur adanci, vioi si mari
Treceau lucioase umbre de eroi legendari.
Opinca-i era sparta, caciula desfundata,
Dar fruntea lui de raze parea incoronata.
Calica-i era haina, dar straluceau pe ea
si crucea "Sfantul Gheorghe" s-a "Romaniei Stea".
Romanul venea singur pe drumul plin de soare,
Cand iata ca aude fanfare sunatoare
si vede nu departe in fata lui venind
Un corp de oaste mandra in aur stralucind.
Erau trei batalioane de garda-mparateasca
Mergand voios la Plevna cu dor s-o cucereasca.
in frunte-i colonelul semet, pe calu-i pag,
La bravii sai tovarasi privea ades cu drag,
si inima in pieptu-i batea cu foc, desteapta,
Caci el visa, privindu-i, la lupta ce-i asteapta.
Deodat' el da cu ochii de searbadul roman
Ce stase-n loc la umbra, sub un stejar batran,
si mult se minuneaza, si nici ca-i vine-a crede
Cand crucea "Sfantul Gheorghe" pe sanul lui o vede
s-opreste regimentul, iar bravul colonel
Se-nchina la drumetul, s-apropie de el
si-i zice cu blandete: "De unde vii, straine?"
"Vin tocmai de la Plevna." "Cum e acolo?" "Bine."
"Dar aste decoratii cum, cine ti le-a dat?"
"Chiar domnitorul nostru s-al vostru imparat."
"Dar pentru care fapte?" "stiu eu?... Cica drept plata
Ca am luat eu steagul redutei... si pe data
Cu el, strapunsi de glonturi, ne-am prabusit in sant..."
"Dar ce rang ai, voinice?" "Am rang... de dorobant!"
Atunce colonelul, dand mana cu sergentul,
Se-ntoarce, da un ordin... Pe loc, tot regimentul
Se-nsira, poarta arma, saluta cu onor
Romanul care pleaca tragand al lui picior.
Mircesti, decembrie 1877
Sergentul
Aceasta pagina a fost accesata de 5095 ori.
