Secerisul
de Vasile Alecsandri
Ciocarlia ciripie, falfaind din aripioare,
Pe o scara de lumina se coboara de sub soare.
Aerul e-n neclintire, el devine arzator;
Prepelita canta-n graie, greierul canta-n mohor.
In cel lan cu spicuri nalte au intrat seceratorii,
Pe cand era inca umed de rasuflul aurorii.
Toti, privindu-i de departe, par ca-noata-n galben rau,
Fetele fara stergare si flacaii fara brau.
Secerea, crai-nou de moarte, mereu taie, spicul cade.
Prepelita isi ia puii si se duce; lanul scade,
Iar in urma, holda mandra, rasturnata prin bucati,
Se ridica-n snopi de aur, se cladeste-n jumatati.
Mai departe, lucind iute, un flacau s-o fata mare
De tot snopul isi dau gingas o furisa sarutare,
Cand o pasare maiastra, peste lan trecand usor,
Zice: Dulce-a mai fi painea de la snopurile lor!
Convorbiri literare, 1 mai 1869
Secerisul
Aceasta pagina a fost accesata de 4087 ori.
