Poiana fermecatoare
de Vasile Alecsandri
I.
Prin cea lunca sunatoare,
Printre fragede vlastari,
Cind la umbra, cind la soare
Serpuiesc doua carari.
Una e rasariteana,
Alta-i de la miazazi,
S-amindoua-ntr-o poiana
Se-ntilnesc dupa o zi.
Mii de cintece voioase
Prin frunzisul de smarald
Fac concerte-armonioase
Ce plutesc in aer cald,
Si cu dinsele-mpreuna
Doua tinere cintari
Se ingina si rasuna
Jos, pe ambele carari.
Una gingas se ridica
Dintr-un pept frumos, rotund.
Frunza-n lunca se despica,
Cringurile se paturnd.
Caci e viers de fata mare,
Viers de inimi furator,
Care face de tresare
Si nasipul din izvor.
Copilita ce tot vine
Despre mindrul rasarit
Duce-un dor vioi cu sine,
Duce dorul de iubit.
Ea cu mina-i firu-ntoarce
Cind mergind, cind stind pe loc.
Iar cu gindul gingas toarce
Visuri blinde de noroc.
Caci acum e primavara
Si e dulcea luna mai,
Cind in sinuri si pe-afara
Tot e viata, tot e rai!
*
II.
Pe cararea ceealalta,
Spre poiana-naintind,
Un codrean cu fruntea nalta
Vine astfel haulind:
"Dup-atita lunga cale
Ce-am facut in viata mea,
Am ajuns acum in vale
Si am dat de cale grea!
Merge-voi tot inainte
Far-a ma-ngriji de drum?
Ori as face mai cu minte
Sa stau locului de-acum?
Tot ce misca, tot ce zboara
Ma indeamna-a rataci
Ca un riu ce se coboara
Fara-n veci de-a se opri,
Iar o floare de gradina
Imi sopteste-ncetisor
Ca sa prind eu radacina
Linga ea, ling-al ei dor.
Codri, codri fratioare!
Cum as face, cum sa fac
A mea soarta calatoare
Cu-al meu suflet s-o impac!"
Cinta el cu glasul tare,
Cinta ea cu glas duios,
Si padurea in vibrare
Le raspunde-armonios.
Dar cararile sub pasuri
Cu incetul s-au scurtat.
In poian-ambele glasuri,
Deodat-au rasunat
Si voinicu-n nemiscare
Au ramas pe loc uimit,
Si copila in mirare
Pe obrazu-i s-au rosit!
*
Lunca tace, umbra piere,
Cerul varsa dulci vapai!
Nu s-aude prin tacere
Decit inimi cu batai,
Si din cuiburi, de sub frunza,
Pe furis mii de ochiri
Cata lung ca sa patrunza
Taina dulcei intilniri.
O! minune, -un grai ferice,
Al naturii mindru grai
Se inalt-atunci si zice:
"Oaspeti de-al junetii plai!
Mergeti vesel prin verdeata,
Pe-o carare la un loc,
Tot spre viata cu dulceata,
Tot spre loc plin de noroc!"
Ambii tineri in uimire
L-acel glas dumnezeiesc
Isi dau mina cu-o zimbire,
Isi string mina si pornesc,
Si ies vesel din padure
Disparind frumosi si dragi,
Prin huceagul plin de mure,
Prin finatul plin de fragi.
Lunca suna viu fanfare...
Ei se duc stralucitori
Pe o singura carare
Ce s-acopere de flori,
Caci e draga primavara
Si e dulcea luna mai,
Cind in sinuri si pe-afara
Tot e viata, tot e rai!
Convorbiri literare, 1 mai 1876
Poiana fermecatoare
Aceasta pagina a fost accesata de 2348 ori.
