Pe albumul domnisoarei X
de Vasile Alecsandri
Tu ce de mine mult departe
Doresti, nerabdatoare,
Sa scriu pe-a ta frumoasa carte
O strofa 'ncantatoare.
Fiinta alba, serafie,
Copila gratioasa!
Am pentru tine-o poezie
Ca tine de frumoasa;
Dar ca s' o scriu as vrea o pana
Din aripa-ti divina,
S' o raza vie, diafana
Din alba ta lumina.
Cu-acea raza mult iubita
Mi-as face-un dulce soare
Ce'n viata mea re' ntinerita
Ar arde cu splendoare.
Cu pana ta din aripioara
As scrie ca tu esti
O Marioara-Florioara
Din lumile ceresti...
Prin armonii duioase-as spune
La roze si la stele
Ca esti o gingasa minune
Mai scumpa decit ele.
Si inchinat la al tau nume.
Al tau poet ferice
Prin visuri dulci in alta lume
S'ar inalta d'aice.
M'as duce 'n sferele senine
Lipit de sinul tau,
Si te'as purta voios cu mine
In veci pe sinul meu.
Si de amor si de placere,
De-a noastre desfatari,
As anima acele sfere
Cu falnice cantari!...
Dar ce zic? Unde ma rapeste
Avantul poeziei?
In care plaiuri rataceste
Aripa fanteziei?
UIt ca tu esti in primavara,
Pe tarmuri inflorite,
Iar eu plecat sant catra seara
Pe campuri vestejite!
Tu canti in razele de soare,
In a junei horuri!
Eu cint in umbra ' ntristatoare
In valea cea de doruri;
Tu zici: "Ferice-i de-a fi juna
Frumoasa si iubita,
Purtand pe frunte o cununa
Cu roze 'mpletita!"
Eu zic, privind cu ' nduiosare
La fata ta divina:
"Ah! trist e omu 'n pribegie
Cand lumea-i de flori plina.
Trist e desertul ce se' ntinde
Pe sub amurgul vietii,
Cand vezi cum soarele s' aprinde
In faptul tineretii!
Amar e de-a privi in zare
Un sbor de naluciri
Ce fuge, fuge ' n departare
Cu tainice zimbiri:
Fantasme albe, de iubire,
Care dispar in vant,
Lasandu-ne la parasire
Plecati pe un mormint!
Pe albumul domnisoarei X
Aceasta pagina a fost accesata de 2108 ori.
