Pe albumul d-nei Z.
de Vasile Alecsandri
Sant ore de jale fara marginire,
Cand sufletul simte dor de pribegire.
S' ar vrea ca sa treaca de-al lumii hoatr,
Scuturand din aripi al vietii amar.
Dar sant si pe lume ore fericite
Atat de furmoase si 'ndumnezeite.
Cat ingerii insusi din cer se cobor
Si dau pentru ele nemurirea lor.
Tu, a tarii mele fiica mult iubita,
Mama cu durere,, inima cernita
Ah! din a mea tara de ce vrei sa zbori
Ca floarea din campuri, ca roua din flori?
Stiu bine ca cerul te ' ndeamna in taina
S' anini pe-ai tai umeri albastra lui haina.
Stiu ca suveniru-i dulce si senin
Naste-ades in pieptu-ti un amar suspin.
Caci el te' ngana si ziua si noapte
Cu-ademeniri scumpe, cu duioase soapte,
Si-ti arata 'n stele, ca sa zbori la ei.
Doi copilasi gingasi, doi albi ingerei...
Cerul n' are mila! ... el in veci rapeste
Tot ce' n viata noastra ne inveseleste,
Visuri, tinerete, flori si copilasi,
Ai inimei noastre oaspeti dragalasi.
Astfel te atrage acum si pe tine
Spre a sale plaiuri cu ceresti lumine.
Unde se inalta tot ce pe pamant
E mai scump, mai gingas, mai frumos, mai sfant!...
Dar cand te stinge negrul vant de jale
N' auzi tot odata glasul tarii tale.
Acel glas cu lacrimi ce-ti zice uimit:
"Fiica mea aleasa, o! suflet iubit!
Patria cereasca este o minune
Ce ochii rapeste si inima rapune.
Prin a sale raiuri pline de 'ncantari
Unde copilasii rad in demierdari.
Nu e destul insa ca i-ai dat doi ingeri?
Ah! n' asculta glasul noptilor de plangeri;
Caci si eu am raiuri, si eu te iubesc,
Si eu pentru tine vreau sa infloresc;
Tu sa fii in sanu-mi atat de ferice,
Dor sa nu-ti mai vie de-a zbura de-aice."
1866
Pe albumul d-nei Z.
Aceasta pagina a fost accesata de 2013 ori.
