Pascarul Bosforului
de Vasile Alecsandri
De-ar vrea inaltul prooroc,
Mohamed stralucit,
Sa-mi fie ziua cu noroc
Si dorul implinit!
De-as prinde-acum in mreja mea
Pe-a marei imparat,
Ce poarta-n frunte-o mare stea,
Un talisman bogat.
Eu care sint un biet pascar
Purtat din val in val,
Eu care dorm la Iuschiudar,
In iarba de pe mal,
Eu, Abdulah, cel mai voinic
Vaslas de pe Bosfor,
Ce n-am decat un biet caic
S-un suflet plin de dor!
Allah! atunci orice-am dorit,
Allah! orice-as vrea eu,
De la apus la resarit
Ar fi indat-al meu:
Caftane, saluri de Casmir
Cu late, scumpe flori,
Iuți armasari de la Misir
Ca vintul de usori.
S-un lung caic de abanos
In aur prelucrat,
Cu imnuri din Coran frumos
Pe margine sapat,
si treizeci de vaslasi osmani
Ce vesel ar zbura
Mai rapizi decat elcovani
Pe-ntinsa Marmara.
Dar n-as vrea nici stofe cu fir
si cu margaritar,
Nici largi caftane de Vizir,
Nici falnic armasar.
N-as vrea nici sabii de Taban
Deprinse la omor,
Nici lung covor de Ispahan
Ce salta sub picior.
Allah! me jur ca de-as avea
A marei talisman,
N-as vrea sa fiu vizir, n-as vrea
Nici padisah-sultan.
N-as vrea comori, n-as vrea sa am
Nici chioscuri, nici sarai,
Nici sa desmierd in Bairam
Huriile din rai.
Ci-n mreja dulce prefacand
Duioasa-inima mea,
M-as duce-ncet si tremurand
Sa prind norocu-n ea,
Sa prind copila lui Topal,
Frumoasa Biulbiuli
Ce canta noaptea lin pe mal,
Pe mal la Kandili!
Constantinopol - Iunie 1845
Pascarul Bosforului
Aceasta pagina a fost accesata de 2058 ori.
