Pasarica marii
de Vasile Alecsandri
De trei zile-acum pe mare,
Navigind fara-ncetare,
Noi pamintul l-am zarit !
Vintul sufla si ne-mpinge;
Orizonul ne incinge
Ca un cerc nemarginit.
In ce parte se rapede,
Ochiul omului nu vede
Decit umede cimpii.
Marea-i lata si adinca !
Cine stie miine inca
De-om mai fi pintre cei vii ?
Ziua trece, ziua scade
Si pe ginduri omul cade,
Suspinind incetisor.
Noapte-aduce mii de stele,
Varsa-o lacrima de dor.
Iar o pasarica vine
Prevestind tarmuri vecine,
Liman vesel si deschis.
Pe catarg ea salta, cinta,
Ne uimeste, ne incinta
Si-apoi zboara ca un vis.
Intr-un suflet cu simtire
Astfel glasul de iubire
Suna dulce-ncintator,
Si din noaptea-ntunecata
Il trezeste de-i arata
Mult ferice viitor.
Astfel glasul libertatei
Va suna-n ziua dreptatei
Pentru biata tara mea,
Si din umbrele durerei
Steaua mindra-a invierei
Rasari-va pentru ea !
Romania literara, 8 ianuarie 1855
Pasarica marii
Aceasta pagina a fost accesata de 2423 ori.
