Oda catre Bahlui
de Vasile Alecsandri
Adeseori departe de-a lumei triste valuri,
Cu pasuri regulate eu masur al tau pod,
Bahlui ! locas de broaste ! riu tainic, fara maluri,
Ce dormi, chiar ca un pasa, pe patul tau de glod.
"Trecut-au, zic atunce, a tale negre unde
Ca gloria, ca viata, ca visul de noroc !"
"Ba n-au trecut, stapine ! trist nasul imi raspunde
Eu le simtesc prea bine, caci ma cirnesc din loc".
Cind luna se iveste pe-a muntilor gol umar,
Cind pasii mei, ca gindul, prin aburi ratacesc,
imi place acele imnuri de broaste fara numar,
Ce, chiar ca oarecare, in hor oracaiesc.
Atunce in credinta a mea inima salta
Ca un glas prietin iubit si asteptat,
Caci gingasele broaste sint dulci poeti de balta,
Precum multi poeti gingasi sint broaste de uscat.
Iasi, 1844
Oda catre Bahlui
Aceasta pagina a fost accesata de 2433 ori.
