O noapte la Alhambra
de Vasile Alecsandri
In Alhambra stralucita
Mult vestita,
Unde sufletul uimit
Dragalas se desfateaza
Si viseaza
La trecutul fericit;
Pe o noapte-nseninata
Si-nstelata,
Eram singur admirand
Peste marmurile dalbe
Raze albe
Din luceferi lunecand.
Dulce-a noptilor faclie
Argintie
In Alhambra destepta
Mii de umbre nevazute
Si tacute
Ce pe rand se arata,
Si trecand printre coloane,
Prin saloane,
Veniau toate-a sa-nchina
La frumoasa lor regina
Ce-n lumina
Tainic, lin se legana
Asta fantasma gingasa,
Dragalasa
Ca un zimbet de copil,
Era falnica sultana
Africana,
Fiica a lui Boabdil,
Linda-Raia, pentru care
Mic si mare
Sufletul sau ar fi dat,
Pe cand dalba-i tinereta
Si frumseta
Incantau acest palat.
Acum Linda in tacere,
Cu durere
Se uita l-a ei surori,
Si-n a Leilor fantana
A sa mana
Arunca plapande flori,
Iara umbrele usoare,
Zambitoare,
Privind floarea ce cadea,
Pe-a fantanei apa lina,
Cristalina,
Se pleca, se oglindea.
Dulce era acea noapte
Fara soapte
Pe-al Andaluziei plai!
Cand deodata-o armonie
Serafie
Resuna viu in sarai.
O duioasa biulbiulina
Din gradina
Incepuse a canta,
S-al ei cantic de iubire
Cu uimire
Linda-Raia-l asculta.
Toate umbrele-ncantate,
Adunate
Sub al lunei dulce foc,
De mani gingas se luara,
Se-nsirara
Iute vesel pentru joc,
Si-n Alhambra nesonora
Ele-n hora
Incepura-a se-nvarti
Cu-o miscare gratioasa,
Luminoasa
Care mintile-mi rapi.
Fiecare dintre ele
Bland la stele
Se uita, jucand usor,
Si stelutele uimite,
Neclintite,
Varsau raze-n ochii lor.
Toate-n hora vesel prinse
Si cuprinse
De-ale dantului betii,
Respandeau luciri usoare
Zburatoare
Ce saltau prin galerii ;
Si din hora, din zburare,
Fiecare
Cu-o zambire saluta
Pe-a saraiului regina
Ce-n lumina
Dantul rapede-l purta.
Dar o raza aurita,
Raslatita
Din a zorilor cununi.
Straluci ca o sageata
Deodata
Pintre-a noptei dulci minuni,
Si ghirlanda de fecioare
Zambitoare,
Invartindu-se voios,
Se-nalta pana la stele,
Si cu ele
Peri ca un vis frumos!
Grenada, 1853
O noapte la Alhambra
Aceasta pagina a fost accesata de 2160 ori.
