Marioara, Florioara - Partea I
de Vasile Alecsandri
Legenda dedicata Principesei M. Cantacuzin
I.
La Moldova cea frumoasa
Viata-i dulce si voioasa!
L-a Moldovei dulce soare
Creste floare langa floare!
Multe paserele-n sbor
Fura minti cu glasul lor !
Multe fete si neveste
Fura inimi far' de veste !
Dar umblare-ai, fratioare,
Nouta ani intregi cu soare
Sus in munte, la munteni,
Jos in vale, la valeni,
si de-ai calca noua tari
si de-ai trece noua mari,
Floricica n-ai gasi,
Paserica n-ai zari.
Nici nevasta mandrulita,
Nici copila dragulita
Ca Marioara
Florioara,
Zinisoara muntilor,
Sorioara florilor !
Alba ca o lacrimioara,
Dulce ca o primavara,
Era sprintena, usoara
Ca un pui de caprioara.
Trupusoru-i gingasel
Parea tras pintr-un inel !
Nici micuta, nici naltuta,
Numai buna de draguta,
S-o tot strangi la pept cu foc.
si sa-ti fie de noroc !
Ochisorii sai caprii
Trezea lumea-n veselii.
Perisoru-i aurel,
Ca matasa subtirel,
Tragea ochii tot la el
si pe frunte-i stralucea,
si-n mici valuri se-ncretea
Ca valuri de-a graului
La suflarea vintului !
s-apoi, frate, mai avea
Pe gurita-o floricea,
si-n gurita margarele,
si pe fata-i draganele,
si la san doi crinisori,
si pe crini doi fragusori...
Sa-i desmierzi s-apoi sa mori!
Ea pe camp de se ivea,
Florile se-nveselea,
Inimile-si deschidea,
Sufletele-si raspandea
si voios i le-nchina,
si voios se legana,
si din cale-o intorcea,
si cu toate-asa-i zicea:
„Buna ziua, sorioara,
Marioara, Florioara !
Spune noua ce voiesti ?
De la noi ce mai doresti ?
Vrei tu miros de sulcina
Care patimele-alina ?
Vrei miros de busuioc
Ce opreste mandru-n loc ?
Vrei miros de lacrimioare
Ce da visuri iubitoare?
Vina, draiga-n veselie
Sa ne-aduni de pe campie
si ne-ascunde-n sanul tau,
Sa-l ferim de deochi rau.
Sanul tau sa-l racorim,
si de este sa murim,
Langa tine sa perim!”
Marioara le-asculta,
si pe rand le saruta.
si cu ele se-ngana,
si in plete le-anina,
si pe san le legana,
incat ori cine-o vedea
De dor mare s-aprindea
si din cale-i se-ntorcea
si cu glas uimit zicea :
„Iata zana florilor,
Florilor, surorilor!”
Iar la munti cand rasarea,
Muntii vechi intinerea
si cu muschi s-acoperea,
si copacii-si inverzea,
si apele-si limpezea,
si paserile-si trezea,
s-apoi astfel ii graea:
„Buna ziua, zanisoara,
Marioara, Florioara !
Spune noua ce voesti
Dela noi ce mai doresti?
Vrei tu apa ne-nceputa
Pentru fata ta placuta?
Vrei tu pui de caprioare,
Pasarele cantatoare,
Fag de miere-ndulcitoare
si vr-o doina jalitoare?”
Marioara-i asculta,
La izvoare se culca.
Fata alba isi spala.
Fag de miere ea gusta.
Caprioare desmierda
si cu drag ea asculta
Canticul pasarilor
De pe varful crengilor,
si sunetul doinelor
De prin fundul codrilor;
incat ori cine-o vedea
De dor mare s-aprindea,
si din cale-i se-ntorcea
si cu glas uimit zicea :
„Iata zana muntilor,
Muntilor, caruntilor!”
Ori si unde s'arata,
Vorbe dulci intampina
Si traia in veselie
Ca albina pe campie.
Numai insa cate-odata
Sta pe ginduri tulburata,
Ca-i parea ca auzea
O soapta care-i zicea:
"Alei! draga Zanisoara,
Marioara, Florioara!
Mult esti dalba si frumoasa
Si la inima voioasa!
Multe minti ai fermecat,
Inimi multe-ai tulburat!
Dar gindit-ai, n'ai gindit
Ca ti-e vremea de iubit?
Ca ti-a dat Dumnezeu sfintul
Ochii sa luminezi pamintul.
San rotund de desmierdat,
Buze dulci de sarutat?
Si stii, draga, ori nu stii,
C'ai sa mori, s'ai sa invii,
S'o sa ai in cer a da
Seama de inima ta?
Cate flori pe-acest pamint,
Se duc toate la mormint!
Numai floarea lacului
Sta in poarta raiului
De judeca florile
Ce-au facut miroasele!"
Marioara, Florioara - Partea I
Marioara, Florioara - Partea II
Marioara, Florioara - Partea III
Marioara, Florioara - Partea IV
Marioara, Florioara - Partea V
Marioara, Florioara - Partea VI
Aceasta pagina a fost accesata de 2711 ori.
