Mandarinul
de Vasile Alecsandri
Mandarinu-n haine scumpe de matasa visinie.
Cu frumoase flori de aur si cu nasturi de opal,
Peste coada-i de par negru poart-o vanata chitie
Care-n varf e-mpodobita c-un bumb galben de cristal.
Fericit, el locueste un maret palat de vara
Plin de monstri albi de fildes si de jaduri pretiosi.
Mari lanterne transparente de o forma mult bizara
Raspand noaptea raze blande pe balauri fiorosi.
O deschisa galerie, unde-a soarelui lumina
Se strecoara-n arabescuri prin peretii fini de lac,
Prelungeste colonada-i pe-o fantastica gradina
Ce mireaza flori de Lotus in oglinda unui lac.
Ochiul vesel intalneste, pe colnice-nverzitoare,
Turnuri nalte si pagode unde canta vechiul bonz,
Si auzul se resimte de vibrari asurzitoare,
De resunetul metalic al Tam-Tamului de bronz.
Iat-o jonca aurita pe albastrul apei line,
Cu vantreli de rogojina si cu vasle de sandal.
In launtru rade visul fericirilor divine.
Mandarina cu ochi galesi si cu sinul virginal.
Ea-n gradina se coboara si-n palat apoi dispare,
Pe nisip calcand a-lene cu-ale ei picioare mici.
Nor de fluturi zboara-n cale-i si cu-a lor aripi se pare
C-ar voi s-o mai opreasca pintre arborii pitici.
Ea se duce-n galerie s-o dezmierde Mandarinul !..
Gratioasa, panditoare sub cortelu-i de atlaz,
Il invita cu ochirea, cu surasul, cu suspinul.
Ca sa guste voluptatea amorosului estaz.
Dar el sta in trandavie pe-un dragon de porcelana.
La minunile frumoase ce-i zambesc, nesimtitor,
Soarbe ceaiul aromatic din o tasa diafana
Si cu drag se uita-n aer la un zmeu zbarnaitor.
Convorbiri literare, 1 septembrie 1874
Mandarinul
Aceasta pagina a fost accesata de 5019 ori.
