La Magenta
de Vasile Alecsandri
E noapte! Magenta in umbra dispare
Cu ranele sale, cu zgomotu-i mare
De tunuri, de oaste, de cai zburdatori,
Ce-n tropot pe strade trec nechezatori.
Pe-o piata intinsa, sub valul de noapte,
Mii gemete surde, mii jalnice soapte
Se-nalta din pepturi de oameni raniti
Ce zac pe-ntunerec, perduti, gramaditi.
Unii, tineri inca, mor cu jale-amara,
Chemandu-si parintii, plangand dupa tara.
Altii, in tacere, cuprinsi de fiori,
Asteapta caldura luminei din zori.
Si insa!... de-asupra durerilor grele
Straluce-o frumoasa ninsoare de stele,
S-o pasare dulce se-ngana duios
Cu al agoniei suspin dureros!
Viata pentru viata! cand esti in junie,
Demn e la razboaie s-arati vitejie!
Moarte pentru moarte! placut e sa mori
In dalba cantare de privighetori,
Si pe campul luptei sa ai de faclie
O lampa cereasca, o stea argintie!
Magenta, 1859
La Magenta
Aceasta pagina a fost accesata de 2338 ori.
