Iarna vine
de Vasile Alecsandri
Vine de la munte iarna la campie,
Scuturand din poale-i zile de urgie.
Vie!
Langa foc eu fac
Visuri dupa plac
Si cu al meu oaspe, dulcea primvara,
Radem de furtuna care url' afara.
Ies in calea iernii ca la o mireasa,
Crivatul fiorii, corbii, pacla deasa.
Iasa!
Eu cu gandul plec
Si ferice trec
Prin poieni 'n floare, prin paduri umbroase,
Unde mii de glasuri, cant ' armonioase.
Bate la fereastra iarna degerata.
Fruntea ei de turturi este incarcata.
Bata!
Eu ii zic: drum bun!
Si in soba pun
Trei bucati de frasin, care ard cu para
Povestind de lumea veche, legendara.
Sboara pe ' ntuneric umbre 'ngrozitoare,
Card de lupi in goana, stol intins de cioare,
Sboare!
Eu la foc privesc
Si ma 'nveselesc
Caci din departare vad sosind in tara
Paseri pribegite, oaspeti blanzi de vara.
Ninge! vant de moarte sufla sa atinga
Flacara vietii si din sbor s' o stinga.
Ninga!
Eu vad rasarind,
Eu vad inflorind
Iarba pe campie, rozele la soare
Si sperarea ' n inimi june, simtitoare.
Joaca hora tirsta lupii din rastoace,
Vulpile codane, ursii cu cojoace.
Joace!
Eu vad prin scantei,
Vad cu ochii mei
Goale salamandre prinse ' n hora vie
Ce la glas de greri salta ' n veselie.
Suna ' ntreg vazduhul de racniri nebune!
Iarna cheama iadul ca s' o incunune.
Sune!
Lampa eu mi-o sting.
Gandurile-mi string,
Si pe-o perna moale cad in adormire
Ca sa sbor in lumea cea de nalucire.
Mircesti, 1882
Iarna vine
Aceasta pagina a fost accesata de 3409 ori.
