Dumbrava Rosie -  II - Tara in picioare

de Vasile Alecsandri

II.

Tara in picioare

Ce vuiet lung de care, ce tropot surd de vite,
Ce freamat de suspinuri, de glasuri nadusite

S-aud in sanul noptii prin neagra-ntunecime
Si catre munti se-ndreapta l-a codrilor desime?
Din cand in cand sub nouri, trecand ca o sageata,
Clipeste o lumina si ca prin vis arata
Batrani cu fruntea goala plecata spre pamant,
Femei cu prunci in brate si pletele in vant,
Copile spaimantate manand turme de oi
Si flacauasi in fuga manand carduri de boi.
Pe jos, pe cai, in graba toti parasindu-si satul,
Fugand cu vaiet, lacrimi, caci i-a ajuns pacatul,
Se duc pribegi si palizi, in san de manastiri.
Dar unde sunt barbatii, voinicii, junii, tarii,
Sa-si apere parintii, nevestele si pruncii?
Cand sufla grea furtuna pe ramurile luncii
S-o zguduie, s-o darma, ah! unde sunt stejarii?
Stejarii sunt la locul lor, fata cu furtuna!
. . . . . . . . . . . . . . . .
Acum de zece zile si zece nopti totuna,
Din munti si pan la Nistru, pe culme si pe dealuri,
Lungi buciume rasuna, dand tainice semnaluri;
Si calarasi din fuga prin sate, prin orase
Crainesc: Sariti cu totii pe litfele trufase!
Viteazul Stefan-voda va cheama-n vitejie.
Cine-i misel sa fuga, cine-i roman sa vie!
Toti au raspuns: 'Traiasca Moldova! si s-au dus.
Pe loc tot omul verde ce poarta capul sus
Si-a sarutat odorii, si-a ascutit toporul,
Si-a prins din camp fugarul ce-i sprinten ca o ciuta,

Apoi, facandu-si cruce, zicand un: Doamne-ajuta! ,
Ca soimul de la cuibu-i voios si-a luat zborul.

Astfel din tara-ntreaga plec cete inmiite
Cu arce, barde, coase si ghioage tintuite,
Purtand caciuli de oaie, mintene-n flori cusute
Si barbe neatinse, al barbatiei semn.
Ei merg de-a drept prin codri, pe lungi carari pierdute
Calari pe sele goale, cu scarile de lemn,
Si trec in zbor prin arbori ca demoni de urgie,
Si umbra scanteiaza de-a ochilor manie.
Tot astfel si boierii, stapanii de mosii.
Inconjurati de gloate, din casele lor pleaca,
Privind cu multumire zburdalnicii lor fii
Cum stiu sa-si poarte caii si-n fuga sa se-ntreaca.
Sotii, surori si mame suspina-n urma lor;
Dar ei alerg ferice la campul de omor.
Coman de la Comana, un urias de munte
Ce intra prin barloage si prinde ursii vii,
Aduce dupa dansul multi vanatori de frunte,
Nascuti pe plaiuri nalte, traiti in vijelii.
Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig
Rad si de frigul mortii cum rad de-al iernii frig;
Si multi cobor din munte ca lava din vulcan,
De soiul lui Balaur, de soiul lui Ciolpan.
Velcea, bastard lui Sarpe, ca sarpele pe apa
Aluneca prin dusmani si mult cumplit ii musca.
In lupta, cand i-e sete, cu sange se adapa,
Si drept potir el are o tevie de pusca.
El vine din Hartoape cu Purice-Movila

Si cu Roman-Pribeagul, ce nu mai stiu de mila.
Scheianul si Mircescul, vecini de pe Siret,
Invingatori de unguri, s-au prins cu juramant
Nici chiar sub bratul mortii sa nu dea indarat
Pan n-or intra cu leahul pe-al leahului pamant,
Si Zimbrul de la Scheie si Zimbrul din Mircesti
Se duc sa ia in coarne pe vulturii lesesti.
Batranul Matei Carja are-mprejurul lui
Cinci sute de naprasnici ce vin dinspre Vaslui,
Toti racoveni! Iar Carja, om intelept si harnic,
E-n floare cand se simte calare pe Sargan.
Glumet, ii place-a zice lui Negrea, viteaz darnic:
Am sa ma fac, nepoate, din Carja buzdugan!
Negrea, zambind, raspunde: Ai carja batranetii
La sfaturi, iar in lupta ai bratul tineretii .
Si, ajungand cu totii la Racova devale,
O cruce luminoasa le se-arata in cale.
Asa, cu mic, cu mare, aparatorii tarii,
Iesiti ca frunza-n codri la vantul primaverii,
Din vai adanci se urca, din piscuri se cobor,

Trec rapile in salturi, trec raurile-not
S-alearga-n neodihna, voinicii, cat ce pot
La glasul tarii scumpe ce-i cheama-n ajutor.

Merg unii cu grabire spre codrii Bucovinei,
S-acolo se aduna la stramtele potici,
Pandind, ca vanatorii, miscarile jivinei,
Si tot rugand: Fa, Doamne, sa treaca pe aici!
Merg altii la Suceava sa faca pe Albert
A pierde oaste multa si mult timp in desert;
Iar altii la Cotnarul iubit si podgoriu,
Pe unde stau cu oastea Bogdan, domnescul fiu,
Tautu cu mintea coapta, Costea cu ochi semet,
Si Trotusan si Boldur, cu suflet indraznet,
Si unde Stefan-voda infipt-a steagul sau,
Strigand la cer: Ajuta-mi, o! sfinte Dumnezeu!

Dumbrava rosie - I - Visul lui Albert
Dumbrava Rosie -  II - Tara in picioare
Dumbrava Rosie - III - Tabara leseasca
Dumbrava Rosie -  IV - Tabara romana
Dumbrava Rosie - V - Stefan cel Mare
Dumbrava Rosie - VI - Asaltul
Dumbrava Rosie - VII - Lupta
Dumbrava Rosie - VIII - Aratul


Aceasta pagina a fost accesata de 2949 ori.