Dorul romancei
de Vasile Alecsandri
De-ar vrea bunul Dumnezeu
Sa-mi asculte dorul meu!
De-as avea un copilas,
Dragul mamei ingeras!
Cat e ziua, cat e noapte,
I-as sopti cu blande soapte.
Cat e noapte, cat e zi,
Tot la sanu-mi l-as pazi!
L-as pazi, l-as dezmierda,
Mii de sarutari i-as da,
Si i-as zice-ncetisor:
Nani, nani, puisor!
De-ar fi cerul cu priinta,
Sa-mplineasca-a mea dorinta!
De mi-ar da un baietel,
Dragul mamei voinicel!
N-ar fi prunc mai fericit
Si pe lume mai iubit!
Alt copil n-ar fi ca el,
Mititel si frumusel!
Obrajelu-i ca de spume
N-ar avea seaman pe lume!
N-ar fi ochii nimarui
Dulci ca ochisorii lui!
Iar eu, mandra maiculita,
Pe-ai sai ochi, pe-a sa gurita
Ne-ncetat i-as saruta,
Saruta si i-as canta.
Si i-as face-o descantare
Sa ajunga-un viteaz mare,
Un viteaz ce-ar straluci,
Cum n-a fost, nici n-ar mai fi!
Si l-as pune sa se culce
Pe-al meu san, leganat dulce,
Si i-as zice-ncetisor:
Nani, nani, puisor!
(Femeile romance au obicei de a legana si adormii copiii lor cu cintice dulci si melodioase, in care cuvantul nani, nani rasuna ca o dulce desmierdare, 1853)
Dorul romancei
Aceasta pagina a fost accesata de 2678 ori.
