Cucoarele
de Vasile Alecsandri
Din cea zare luminoasa vine-un lung sir de cocoare
Aducand pe-aripi intinse calde raze de la soare;
Iata-le deasupra noastra, iata-le colo sub nor,
In vazduh calauzite de-un pilot, batran cocor.
Ele vin din fundul lumii, de prin clime infocate,
De la India Brahmina, unde fiarele-ncruntate,
Pardosi, tigri, serpi gigantici stau in jungle tupilati,
Pandind noaptea elefantii cu lungi trompe inarmati.
Fericite calatoare! zburand iute pe sub ceruri,
Au vazut in repejune ale Africii misteruri,
Lacul Ciad si muntii Lunii, cu Pustiu-ngrozitor,
Nilul Alb carui se-nchina un cumplit negru popor.
Calatoare scumpe mie! Au lasat in a lor cale
Asia cu-a sale rauri, Casemirul cu-a sa vale,
Au lasat chiar Ceylonul, mandra insula din rai,
Si revin cu fericire pe al tarii dulce plai!
Convorbiri literare, 1 aprilie 1868
Cucoarele
Aceasta pagina a fost accesata de 2340 ori.
