Barcarola venetiana
de Vasile Alecsandri
Pe marea lina
Care suspina
Stelele toate plutesc usor,
De ce, draguta,
A mea steluta.
Lipsesti tu numai din horul lor?
Dintre canaluri
Si de pe maluri
Se' nalt ' un cantec melodios.
De ce, Ninita,
A ta gurita
Nu se aude cantand voios?
Tainica noapte
Cu blande soapte
Te chiama, draga, s' o incununi.
Gondola geme,
Caci multa vreme
N'a fost cu tine printre laguni.
Ah! te coboara
Vesel, usoara,
Dintr' al tau negru palat regesc,
Vin' de zambeste,
De straluceste
Ca un luceafar dumnezeesc.
Cu blanda-i fata
Plutind prin ceata,
Luna din valuri se' nalta 'n cer,
A! vina, vina
Scumpa lumina,
Sa mangai dulce pe gondolier.
Eu in gondola
Cu-o barcarola
Visul tau gingas voi ingana,
Si noaptea 'ntreaga,
Ninita draga,
Incet pe mare te-oi legana!
Septembrie 1846, Venetia
Barcarola venetiana
Aceasta pagina a fost accesata de 2140 ori.
