Balta
de Vasile Alecsandri
Aerul e viu si proaspat! el trezeste si invie
Pieptul, inima si ochii peste care lin adie.
Balta-n aburi se ascunde sub un val misterios,
Asteptand voiosul soare ca pe-un mire luminos.
Ceru-n zare se roteste; mii de vrabii desteptate
Ciripesc si se alunga pe girezi netreierate.
Balta vesel clocoteste de-un concert asurzitor,
Si din ochiuri se inalta card de rate ca un nor.
Printre stuhul ce se misca iata-o luntre vanatoare!
Serpii lungi se-ncolaceaza sub a nuferilor floare;
Ratele prin mosunoaie dupa trestii se ascund,
Si pe sus nagatii tipa, lisitele dau in fund.
Raspandind fiori de moarte, luntrea cea de arme plina
Cand la umbra se doseste, cand s-arata la lumina;
Iar pe mal in linistire, un batlan, pasind incet,
Zice: Nu-i pieirea lumii vanatorul e poet!
Convorbiri literare, 1 mai 1869
Balta
Aceasta pagina a fost accesata de 3699 ori.
