Asteptarea
de Vasile Alecsandri
Pe malul marei de spume-albita
Ce-nalta gemet ingrozitor,
Ca pe un inger te-astept, iubita,
Cuprins de jale, muncit de dor.
Fugind de lume, gandind la tine,
In lume singur trec pe pamint,
S-a mele lacrimi, dorinti, suspine,
Cu glasul marei se perd in vant.
Vecinic s-afunda a mea privire
In orizonul intunecit,
Dar nici o raza de fericire
In ochi-mi inca nu a lucit!
Vecinic in noapte trista, adanca,
Ascult a vremei pas necurmat,
Dar de placere nici un ceas inca
Pentru-al meu suflet nu a sunat!
Nimic in lume nu me incanta,
Nu varsa-n peptu-mi dulce fior.
Frunza sopteste, pasarea canta,
Inima-mi plange la glasul lor.
Stau ca o piatra in nemiscare
Perdut pe ganduri adeseori.
Privesc la ceruri, privesc la mare...
Pe mare valuri! in ceruri nori!
Ah! vina draga steluta lina,
De straluceste pe sanul meu;
Alunga noaptea cu-a ta lumina,
Stinge cu-n zambet amarul greu.
Destule zile de despartire!
Destule lacrimi, destul amar!
Vina de pune cu-a ta iubire
Durerei crude vecinic hotar.
Te-astept, iubito, in a ta cale,
Precum asteapta robul mahnit
Sa bata ora scaparii sale,
Sa-si simta trupul din lant iesit.
Te-astept, iubito, precum asteapta
Pe-a diminetii zambet voios
Sarmanul bolnav ce se desteapta
In sanul noptii intunecos.
Ah! l-a mea jale, l-a mea chemare
Dac-al tau suflet e simtitor,
Vin' sa-ti dau numai o sarutare,
S-apoi din lume vesel sa zbor!
Triest - Sept. 1846
Asteptarea
Aceasta pagina a fost accesata de 2542 ori.
