Un salon din Iasi
de Vasile Alecsandri
Scenele urmatoare se petrec intr-un salon elegant, mare, impodobit cu tot luxul parizian. Lumina aurita a policandrelor de bronz se revarsa pe deosebite grupe de dame si cavaleri in toalete de bal; un orhestru armonios se pregateste a suna contradansul cel nou compus pe ariile din opera Trovatore.
Scena I
Doua dame pe o canapea, in fundul salonului; una din ele, vadana ce a fost odinioara frumoasa; cealalta tanara, nurlie si destul de nevinovata inca. Cea dintai poarta o rochie de catifea visinie; cea a doua -- rochie de crep trandafiriu cu bucheturi albe.
Rochia de catifea: Cum ai petrecut alaltaseara la adunarea doamnei A.?
Rochia de crep: Cat se poate de bine; am jucat pana la trei ceasuri.
Rochia de catifea: Eu n-am gasit adunarea placuta... Era prea multa amestecatura... Numai jupaneasa mea din casa lipsea.
Rochia de crep: Se poate; insa eu, doamna mea, nu caut intr-un bal decat petrecere si nu cer alta decat sa am cavaleri placuti pentru joc.
Rochia de catifea (zambind): si mai ales pe varul d-tale Aghiotantul. Nu-i asa?
Rochia de crep (tulburandu-se): Aghiotantul?... varul meu?... Pentru ce mai ales el?
Rochia de catifea (cu glas prietenesc): Asculta, draga mea, stii cat te iubesc, si cred ca nu te-i supara de cele ce ti-oi spune, pentru ca esti o persoana de spirit, desi inca foarte tanara.
Lumea incepe a vorbi de d-ta, si aceasta ma mahneste, cat nu-ti pot marturisi... Varul d-tale e usor de minte, si nu-l socot sa fie in stare de a simti vreodata cate are obicei a insira din gura. Eu il cunosc...
Rochia de crep: il cunosti?... cum?
Rochia de catifea (coborand ochii): A cercat sa-mi faca curte; dar l-am luat in ras, si de-atunci...
Rochia de crep (in parte, zambind): si de atunci, draga mea, iti pare rau si faci morala altora (sculandu-se): Pardon; ma duc sa zic seara buna doamnei B. care a sosit.
(Se inchina rochiei de catifea si se indreapta catre usa unui salon laturalnic unde se intalneste cu un aghiotant stralucitor sub uniforma sa aurita.)
Aghiotantul: Sarut mana, verisoara; esti frumoasa in asta seara ca o zana! Vrei sa jucam cel intai contradans impreuna?
Rochia de crep: Nu se poate, verisorule, ca-l joc cu domnul D.; insa daca n-ai dama, du-te de pofteste pe doamna cea cu rochie visinie, care iti vroieste mult bine.
(Se departeaza, razand cu multumire)
Aghiotantul (posomorandu-se): Ce insemneaza asta?...
Dnul D. joaca mai toate contradansurile cele dintai cu verisoara!...
Nu-mi prea place, nu, nicidecum.
(Se apropie de Barbatul verisoarei, tanar smolit, foarte ingrijit de cand s-a insurat, si care sta infipt, ca o sentinela, langa usa salonului pentru ca sa poata urmari cu ochii toate pasurile nevestei sale.)
Aghiotantul (dandu-i mana): Ce ai, vere, de stai asa pe ganduri? ti s-au inecat corabiile?
Barbatul (cu glas inadusit): N-am nimica.
Aghiotantul: Ba ai. Te vezi de pe fata ca-ti pare rau de ceva.
Barbatul (mirandu-se): Mie?... De ce sa-mi para rau?
Aghiotantul (in taina): Pentru ca verisoara joaca totdeauna cel intai contradans cu D.
Barbatul (boldind ochii): Ba ca sa zici!... N-am bagat de seama pan-acum.
Aghiotantul: Hmmm!... vere, nu-mi place, nu-mi place! dnul D. ...
Barbatul (stergandu-si fruntea): Nu pot sa-l sufar; parcai o musca lesinata.
Aghiotantul : Musca, musca; dar stie sa bazaiasca frumos la urechile damelor. Ia seama, vere, ia seama bine.
(Barbatul, ros ca un bujor imbobocit, isi cauta nevasta prin salon si, nezarind-o, se repede pe urma ei, in vreme ce Aghiotantul se apropie de dama care poarta rochie de catifea visinie.)
Rochia de catifea (foarte gratioasa): Unde-oi scrie ca-ti mai aduci aminte de prietene si ca te apropii de ele!
Aghiotantul: Doamna mea, am avut totdeauna de mare placere a ma g[...]n compania d-tale, si dar...
Rochia de catifea (iute): si dar, vii sa ma poftesti la cel dintai contradans?... Primesc cu mare multumire. (Facand loc pe canapea.) Pune-te langa mine, ca am sa-ti vorbesc multe.
Aghiotantul (in parte): Am patit-o.
(Se pune pe canapea, fara voie, si in vreme ce Rochia de catifea ii insira o multime de vorbe magulitoare, el se posomoraste cu atat mai mult ca zareste mai departe pe verisoara lui, care, ochindu-l cu coada ochiului, se face ca asculta cu multa placere complimentele ce-i adreseaza D. Langa usa salonului, Barbatul isi mananca o mustata si arunca asupra lui D. fulgeratoare cautaturi.)
Un salon din Iasi
Un salon din Iasi - Scena 2
Un salon din Iasi - Scena 3
Un salon din Iasi - Scena 4
Aceasta pagina a fost accesata de 3145 ori.
