Cantece de stea si povestea vorbei de Anton Pann
de Vasile Alecsandri
Exista la noi o carte foarte pretioasa si de o mare insemnatate, un adevarat tezaur de spiritul si de intelepciunea poporului roman; si insa acea carte, necunoscuta de acei care ar trebui sa o cunoasca, zace lepadata in fundul librariilor!
Ca si dansa, autorul ei, pierdut in umbra, a fost pe timpul lui victima superbiei ignorante, si chiar astazi, cand societatea noastra s-a democratizat, astazi, cand oamenii literati si-au dobandit un loc la soare, numele lui Anton Pann desteapta mai mult imaginea unui psalt de strana, decat suvenirul unui poet.
Cine a fost Anton Pann?
- Un simplu cantaret de biserica, iata ce raspund indiferentii!
- Ce a scris Anton Pann ?
- Spitalul amorului, iata ce raspund ignorantii!
E timpul dar a spune adevarul si a face lumina pe mormantul unui om de merit, care in cursul vietii sale modeste a scris fara a se gandi la recompensa, si a cules, coordonat, publicat Proverburile noastre, acele cugetari iesite din cumintia romanului, sub forme concise si originale, acele aforisme nascute la scoala experientei seculare, acele adevaruri de prin lume adunate si iarasi la lume date.
Ne pare mult rau ca nu posedam notite biografice asupra dascalului Anton Pann, pentru ca sa le publicam aici; caci tot ce priveste viata unui autor este interesant. Ne lipseste asemene lista completa a scrierilor sale si nu putem insira deocamdata decat urmatoarele, pe care ni le aducem aminte. Lasam dar altora, mai bine informati, multumirea si datoria de a umplea aceasta lacuna.
Anton Pann a publicat un poem in mai multe tomuri, tradus din limba greceasca in versuri romanesti, sub titlul de Erotocrit.
- Nazdravaniile lui Nastratin Hogea.
- O sezatoare la tara, tablou viu de obiceiuri campenesti, in care sunt diverse hore poporale.
- Cantece de stea, sau versuri ce se canta in seara nasterii Domnului Cristos, cu un adaus de cantece morale si de note bizantine de muzica, numite glasuri.
- Spitalul amorului, colectie de cantece de lume si de cateva hore si balade poporale.
- Cantatorul betiei si viata betivului pocait.
- Povestea vorbei, sau culegere de zicale romanesti (3 tom.[1]) in toate aceste volumuri si brosuri autorul da probe de un spirit adevarat romanesc, de cunostinta deplina a limbii poporului si de o mare facilitate de versificare, si chiar unele pasaje din brosura cantecelor de stea au meritul lor. Asa, in cantarea a XIX gasim rastignirea lui Cristos:
Atunci iuzii l-au luat,
L-au batut, palme i-au dat,
Cu spini l-au incununat,
si in obraz i-au scuipat.
De haine l-au dezbracat,
Cu crucea l-au incarcat,
si mergand l-au rastignit,
Cu cuine l-au pironit,
Cu otet l-au adapat,
Fiere i-au dat de gustat!
si sufletul cand si-a dat
Un ostas a alergat,
Cu sulita l-a impuns.
Sange si apa au curs!
Aceste cerul vazand
si pamantul nerabdand,
Din temelii s-a clatinat,
Soarele a innegrit,
Pietrele s-au despicat! etc.
in cantarea XX, care urmeaza, gasim o descriere a iadului, precum se vede zugravit in pridvoarele unorbiserici vechi:
Vazui balaur cascand
si din gura foc varsand,
Curgand ca un rau intins
inflacarat si nestins.
Vazui popi multi eretici
Cu dascali si gramatici
Aruncati cu capu-n jos
in focul cel flacaros,
si draci ii impingeau,
Cu suliti ii impungeau.
Vazui imparati tirani,
De gaturi cu bolovani.
in vapaia cea de foc
Draci batandu-si de ei joc.
Vazui negustori in rand
Care-nsel si lipsa vand,
Unii cu masuri de gat
Se tanguiau amarat;
Altii cu cantare-n nas
Se vaitau cu mare glas,
Altii cu foarfeci si cot
ii ducea para inot.
Vazui si muieri in munci
Care-si leapada-a lor prunci
Sau fara mila si dor
in pantece ii omor.
Vazui arzand in vulvori
Bogati neinduratori
Care tot s-au veselit
si saraci n-au miluit!... etc.
Dupa aceasta descriere a iadului, vine ca un contrast veselitortabloul raiului:
Vazui raiul cel frumos,
Ca soarele luminos,
si mese intinse de rand,
Pe ele faclii arzand;
Iar imprejur dreptii stau
si bucurie gustau.
Vazui sfinti prea luminosi,
Apostoli si cuviosi
si cete de mucenici,
De tineri, batrani si mici.
Vazui si sfinte muieri
Petrecand in mangaieri
Cu cununi de diamant
si podoabe de briliant
impreuna dantuind
si pe Dumnezeu slavind.
in adausul de cantari morale se afla unele strofe luminate de razele poeziei.
in cantarea III
Primavara:
Ah! iata a sosit iara
Frumoasa primavara
Cu flori si cu verdeata
si plina de blandeata
Precum noi o dorim.
. . . . . . . . . . . . .
Dumbrava-nramurata
Ce fuse scuturata
Acum intinereste
si frunza se mandreste
Clatindu-se de vant.
. . . . . . . . . . . . .
Prin pomi, prin ramurele
Stand fel de pasarele
Cu bucurie mare
Rasun' dulce cantare
Cu toate melodind.
. . . . . . . . . . . . .
in cantarea IV: Viata omului:
Omul este ca iarba,
Zilele ca o floare
Ca timpul trecatoare...
Asa va inflori!...
Cand e in tinerete.
Se afla-n primavara... etc.
Cand e in barbatie
in toamna se iveste... etc.
Cand e in batranete
Atunci intra in iarna,
Cand nori incep sa cearna
si se-nalbeste tot.
Ca floarea cea uscata,
si-n seama nebagata.
Se pierde sub zapada
Ca si cand n-a mai fost...
Astfel dar este omul
De orice stare-n lume,
Aiba orisice nume,
Astfel e trecator.
Cat sa se osteneasca
Slava sa dobandeasca,
Zadarnice sunt toate,
Caci este muritor!
in cantarea VIII: Dragostea:
Ca dragostea mai scump nume
Nu e pe acest pamant.
Ea-i imparateasa-n lume,
Ei toate supuse sant.
Dragostea in orice casa
Sta ca o floare pe masa
si zambeste tutoror... etc.
in cantarea X: Pustnicul:
Am lasat marire, lume,
Am lasat lux si palat,
Am lasat si rang si nume
si-n pustiu m-am departat,
Unde amutita stanca
si nesimtitorul crang,
La-ntristarea cea adanca
Nu pot auzi cand plang.
Unde vanturile suna
Prerumpand al meu suspin
si-l duc ca o jertfa buna
Catre cel carui ma-nchin... etc.
Dupa aceste cateva exemple se poate cunoaste natura simtirilor, precum si stilul lui Anton Pann; iar din toate operele sale, cea mai importanta este Povestea vorbei, la care el a trebuit sa consacre mai multi ani de lucrare; caci pe langa proverburi a adaugat multe anecdote poporale, scrise in versuri care se leaga strans intre ele.
Trei volumuri formeaza acea minunata colectie, ce se poate cu drept cuvant numi Filozofia poporului roman. Ele cuprind siruri lungi de zicale, unele, in mic numar, traduse din limbi straine, iar cele mai multe culese din gura poporului nostru, si acele siruri sunt coordonate cu inteligenta; caci desi numarul lor e considerabil, nu exista nici o confuzie intre dansele. Astfel, de pilda, intr-un sir gasim toate proverburile relative la frica sau la vitejie, in altul acele ce se raporta la nerozie...etc. si de fiecare sunt lipite anecdote originale, povestite cu destul talent.
Sa rasfoim acele trei volumuri ale lui Anton Pann si, de vom alege ce-i mai caracteristic in fiecare sir de proverburi, vom compune o comoara de cugetari, care ne va face mandri de profunda cumintie a neamului romanesc[...]
Aceste extrageri din Povestea vorbei sunt de natura a convinge ca in adevar uvragiul lui Anton Pann este o opera nationala de un foarte mare pret, atat pentru noi, cat si chiar pentru filologii straini; iar judecand dupa varietatea anecdotelor adaugate pe langa proverburi, precum si dupa felul celorlalte publicatii, adica:
Nazdravaniile lui Nastratin Hogea, Mos alb sau O sezatoare la tara, Spitalul amorului, Cantatorul betiei, Cantece de stea etc., venim a crede ca Anton Pann cunostea cu desavarsire datinile nationale, ca el era varat deplin in pielea romanului, si ca mintea lui era o comoara de cantece, de cimilituri, de pacalituri si de istorioare de tot soiul. El a fost negresit un om ce stia multe, si care stia a le spune; un tip de roman vesel, glumet, spirituos, pacalitor, cantaret, povestitor, o carte plina din scoarta-n scoarta, un Pacala literat, bun de gura, bun de petrecere, precum le placea parintilor nostri.
Asemene oameni sunt cronici in picioare, ei cunosc pe de rost Alexandria si Arghir, cunosc sute de povesti poporale pline de minciuni frumoase si mii de anecdote asupra tiganilor, asupra evreilor, asupra nemtilor, asupra rusilor, asupra sarbilor, asupra ungurilor, asupra turcilor, asupra grecilor, intr-un cuvant, asupra tuturor neamurilor straine cu care a avut a face romanul. Ei vorbesc de Ieana Cosanzana, de Fat-Frumos, de Sfarma-Piatra, de Stramba-Lemne, de Statu-Palma-Barba-Cot, de zmei, de balauri, de pajuri, de cai nazdravani, de Sfanta Joe, de Sfanta Miercuri, de Sfanta Vinere, de Mama padurii, de stihii, de stafii, de strigoi, de moroi, de tricolici, de varcolaci, de carul lui Sf. llie, de draciile lui Pepelea, ca si cand ar fi copilarit in acea lume fantastica creata de inchipuirea poporului.
insa din nenorocire asemene oameni devin din zi in zi mai rari; ei dispar sub nivelul uniform al civilizatiei si sub navalirea preocuparilor timpului de fata.
Daca Anton Pann ar mai fi trait, el singur ar fi fost in stare sa scrie poemul national al lui Pepelea, acest tip poporal de spiritul glumet al romanului; el singur ar fi putut sa astearna in versuri usoare nenumaratele pacalituri dintre Pacala si Tandala; insa el si-a dus veselia pe cea lume, lasand in urma un monument nepieritor: Povestea vorbei!
in Panteonul literar al Romaniei, imaginea lui Anton Pann poarta un sigil caracteristic si mult interesant! Ea ne apare cu intelepciunea filozofica a stramosilor pe frunte si cu rasul malitios al lui Pepelea pe buze.
(Mircesti, ianuarie 1872)
Cantece de stea si povestea vorbei de Anton Pann
Aceasta pagina a fost accesata de 4067 ori.
