Dimitrie Bolintineanu - Lui Vasile Alecsandri
de Vasile Alecsandri
Tu, din a carui lira s-exala-etern si lin
Un cant suav si dulce ca fumul dupa crin;
Tu, ce cand lasi pe harpa-ti o mana fugatoare,
Tragi gratiile-n hora si joaca razatoare;
Tu, ce incanti cu farmec prin cantul tau placut,
Vei spune mie oare, de ce tu ai tacut?
Am auzit ca lira lasand-o la o parte,
in carmuirea tarii ai fi luand tu parte;
Ca parasind eterul cu stele semanat,
in pulberea arhivei tu capul ai plecat,
Urmand multimii lumii ce crede din vechime
Ca fara post nu este in viata nici un bine!
N-ar fi mai bine insa, inalte arhivar,
Decat sa pui pe cale al patriei greu car,
La tine la mosie, prin vai desfatatoare,
S-arati a ta putere pe cerbi si caprioare?
si daca nu esti mester la arma de vanat,
Sa prinzi cu undisoara puicutele din sat?
Dar nu, iubite frate!... Tu ai o datorie
Frumoasa, sfanta, sacra, spre dulcea poezie...
De-aceea catre telu-ti nainte sa te-avanti.
Decat sa fii ministru, mai bine e sa canti.
Un cantec ce exprima o-nalta cugetare
Plateste-o lege noua ce trece in uitare.
Ce-ti pasa daca unii intr-altfel se gandesc
in cercul de-ntuneric in care se gasesc!
Ia zborul tau in secoli cu muzele usoare
si de taran-arhivei te sterge pe picioare.
Ia lira ta de aur de roze semanata,
Ia-ti fluierul d-ivoriu si canta inc-o data;
imbata-ne de fumul suavei poezii,
Pe cand ambitiosii viseaza la domnii!
Nu este nici un bine a fi in lume mare
inaltul arbor cade l-a vantului suflare;
in varful naltei stance ce-si pierde fruntea-n nori
Nu nasc mai niciodata suave, mandre flori.
Dimitrie Bolintineanu - Lui Vasile Alecsandri
Aceasta pagina a fost accesata de 1729 ori.
