Lipitorile satului - Actul 2 - Scena 12

de Vasile Alecsandri

Actul 2

Scena 12
Cei deinainte, Subprefectul

Taranii: Iaca si subprefectu. (Isi scot palariile)
Subprefectul: Oameni buni! v-am adunat pentru ca sa va fac cunoscut ca in sat la Macieni o murit un om vaduvoi, anume Teoder Salceanu, la care s-o gasit stare, o razasie cu livada, zace boi, 50 de oi si 300 de galbini ingropati sub vatra. L-ati cunoscut d-voastra, oameni buni?
Vantura-Tara: Eu l-am cunoscut; era om de omenie si gospodar bun.
Subprefectul: El o lasat cu limba de moarte toata averea lui unei fete care s-o perdut din sat de la Macieni, la vrasta de 5 ani, si pe care el n-o mai putut-o gasi pan' ce-o murit. Acea copila trebuie sa fie acumd e vro 15 ani, cu ochii albastri, cu paru castaniu si se numeste Mariuca ... Nu cumva ati vazut-o undeva, oameni buni?
Iani (in parte): Mariuca bogata!
Nitu: Mariuca? ... Ba este o fata intocmai care slujeste in cas ala kir Iani, posesorul.
Subprefectul (catra Iani): Asa-i, kir Iani?
Iani: A fosto, ma a fuzito asta nopte...
Nitu: O fugit!
Ion (incet lui Nitu): N-ai grija, baiete, ca-i in loc sigur.
Nitu: Unde, tata?
Ion: Taci.

(In timpul acestei scene, Gavril se coboara pe schelea din dos, ce este ascunsa in culise, se furiseaza pe dupa tarani si se apropie de Iani)

Gavril (incet lui Iani): Gata ... am desprins scandurile...
Iani: Bine...
Subprefectul: Si nu stii, kir Iani, pentur ce-o fugit Mariuca din casa d-tale?
Iani: Nu stiu, che eu nu pazesco fetele.
Vantura-Tara: Ba sa-ti spun eu de ce; pentru ca biata copila era gazda batailor, pentru ca slujea degeaba, pentru ca n-avea nici macar o orchita de imbracat si pentru ca murea de foame in casa d-sale ...
Iani: Mintuni.
Vantura-Tara: Asa este, cumatre Ioane?
Ion: Asa; o stie tot satu.
Iani: Mintuni, blastamatilor.
Subprefectul: Ei! destul, nu batgiocori oamenii. Bade Ioane, am primit poronca de la prefectura ca sa te inlesnesc cu vro doua mii de lei. Sa vii mani la subprefectura.
Ion: Slava Domnului c-am scapat de grec!
Iani (furios): Skasmos!
Subprefectul: Dar cand mantui lucru, bade Ioane?
Ion: Cat mai degraba, domnule subprefect ... Ah! mi-o mai crescut inima! ... Oi sa lucrez zi si noapte; s-asa ma si sui pe schele acu-ndata.
Subprefectul: Da nu-i cea graba ... Lasa, ca azi ii sarbatoare.
Ion: Ba nu; stapanirea-mi plateste, trebuie sa lucrez. (Se indrepta spre schele)
Iani (in parte): Merzi, merzi ...
Ion (suindu-se pe schele): Cumatre!
Vantura-Tara: Aud!
Ion (razand): Isi pusese ochiu grecu pe razasia mea ... spune-i sa se spele pe dinti.
Taranii: Ha, ha, ha...
Iani (in parte): Pola kala, bine ... Om videa noi acus tine a rade.
Ion (soseste in capatul schelei): Nitule!
Nitu: Aud, tata!
Ion: Du-te de saruta pe ma-ta s-o roaga sa-ti spuie unde se gaseste caprioara. (Nitu alearga in casa)
Iani (in parte): Capriora?
Ion (incepe a pasi pe partea schelei ascunsa in culise si canta)

Frunza verde de dudau
Scapat-am de ceasul rau.

(Se aude deodata o mare prabusire de lemne intre culise si vocea lui Ion strigand: "Valeu! m-am ucis!...")

Toti (spaimantati): S-o prabusit schelea! ... (Alearga in culise)
Iani (in parte): Natos! ... a facuto tumba.
Gavril (cu multamire): A! ... mi-am razbunat! (Bea rachiu cu lacomie)

Cumparati acest cd de exceptie !!!

Biografie

Opera

Cumparati acest cd de exceptie !!!