Strainul
de Vasile Alecsandri
Da-ti, Domnico, rochita
De-mi deschide temnita.
Da si carul cu doi boi
De ma scapa de nevoi.
si vin', soro, sa ma vezi
Cum imi frang trupu-n obezi,
Sa tot plangi si sa nu crezi!"
Frunza verde de granate,
Caci m-as duce-n ceea parte
Sa mai vad pe bietul frate!
Da-s o biata fata mare
si la lume n-am crezare,
Ci am numai ochi de plans
s-un suflet de dor aprins.
Frunza verde rozmarin,
Rau e de voinic strain!
Numai luna ca-l iubeste
si soarele-l incalzeste.
Trece-n jos, se duce-n sus,
Nime nu-i da un raspuns,
Nici ii zice: „Bun ajuns!"
Suie-n deal, coboara-n vale,
Nici o mandra nu-i sta-n cale.
Trece sate-n curmezis,
si dumbravile-n lungis,
Vede-o mandra fetisoara
Ca un pui de caprioara.
El ii zice: „Draga, sta."
Ea in laturi tot se da.
El ii zice: „Vina-ncoace,"
Ea-i raspunde: „N-am ce face."
Strainul
Aceasta pagina a fost accesata de 2990 ori.
