Fata ardeleanca
de Vasile Alecsandri
Cat e tara ungureasca,
Cat e tara romaneasca,
Nu e floare pamanteanca
Ca fetita ardeleanca!
Ea-i naltuta, mladioara,
Ca o verde trestioara,
si-i frumoasa, vorbitoare
si de suflet iubitoare.
Cand vad sanu-i rotunjor
Ma ajunge foc de dor,
Cand vad paru-i de matasa,
Cumplit dorul ma apasa
Cand vad fata-i rumeoara,
Dorul aprig ma omoara.
Iar cand trece si zambeste,
Campu-n fata-i infloreste
si cand ea se prinde-n joc,
Se tot leagana in loc
si-n feciori arunca foc.
Fata ardeleanca
Aceasta pagina a fost accesata de 2837 ori.
