Doina olteneasca (1)
de Vasile Alecsandri
Frunza verde mar cretesc;
Stau in drum sa ma gandesc
Ce s-apuc, ce sa muncesc,
Painea sa-mi agonisesc,
Copilasii sa-mi hranesc?
Cum sedeam pe ganduri dus,
Ma uitai spre munte-n sus
si ma luai spre apus.
Cand pe munte ma urcai,
Roata-n juru-mi ma uitai,
Ma uitai in jos spre lunci,
Vazui oameni, muieri, prunci
Cu plugurile la munci,
Ei brazduiau tot mereu,
Numai pluguletul meu
L-a-ntelenit Dumnezeu.
Ca doi boi ce-i avusei
De vremi rele-i rapusei
si de sapa ramasei.
Tot avutul din bordei
Mi-e pe vatra un cotei,
s-un taciune stins de tei,
si cenusa-ntr-un ulei.
Am umblat, am alergat,
M-am milcuit, m-am rugat
De sarac si de bogat,
Nici ca-n seama m-au bagat!
Am cerut boi intr-un ceas
Ca sa-mi ar si eu de-un pas,
Nevoii sa nu ma las,
Dar mila n-a mai ramas!
Atunci ma-ntorsei si eu
si zisei in gandul meu:
„Dare-ar bunul Dumnezeu
Sa umble si plugul meu!
Din baltag sa-mi fac eu plug,
Pistoalele sa le-njug,
Ca sa brazduiesc ales
Unde-a fi crangul mai des;
Sa trag brazda dracului
Chiar din culmea dealului
Pan-in capul satului.
Drept usa bogatului
si prispa fartatului!"
Doina olteneasca (1)
Doina olteneasca (2)
Doina olteneasca (3)
Doina olteneasca (4)
Doina olteneasca (5)
Aceasta pagina a fost accesata de 2952 ori.
