Doina haiduceasca (4)
de Vasile Alecsandri
„Eu, vere, te-as intreba,
Daca nu te-ai supara,
Cu ce hrana te hranesti
De nici vara nu muncesti,
Nici iarna nu imblatesti?"
„Nu stiu, vere, spune-ti-oi,
Ori o palma trage-ti-oi.
Cand e vara, primavara,
Iau cu mine merinzioara
si ma sui pe plai la munte
Unde-s oile mai multe.
Merg la stane, le petrec
si de acolo inca plec
Jos, pe valea Oltului,
La steaua ungurului,
Sa ma rog la Dumnezeu
Sa faca pe gandul meu,
Sa deie ploaie cu soare
Ce indeamna la culcare,
Sa adoarma stevarii,
Sa le fur armasarii.
Apoi singur imi fac parte,
Aleg steava-n jumatate
si ma duc, vere,-ntr-o duca,
De se pare ca-s naluca,
Drept la targ, la Brancovet,
Unde-s caii mai cu pret.
Iepele care-s cu manzi
Fac cinci sute de florinzi,
Iar de soi moldovenesc
Cu galbeni se cantaresc,
Apoi, vere, inca plec
La Anita de petrec
Viata buna-ndestulata,
Cat mi-e punga nesecata,
si petrec intr-o-ntinsoare
Tot la umbra, la racoare,
Cu trupul pe frunzi cazute,
Cu gura la cep de bute,
De-aud vinul galgaind
si mandrutele alergand
Ca sa le sarut pe rand.
Doina haiduceasca (1)
Doina haiduceasca (2)
Doina haiduceasca (3)
Doina haiduceasca (4)
Aceasta pagina a fost accesata de 3214 ori.
