Doina haiduceasca (3)
de Vasile Alecsandri
Mandra mamuca-am avut,
Frumos copil a facut,
S-a-nfasat cu flori de munte
Ca s-jung viteaz de frunte,
Gura toti sa mi-o asculte,
Mandrele sa mi-o sarute,
Zi-le, maica, sa se stranga
Ca oitele la strunga,
Mie-acum ca mi-a venit
Mi-a venit timp de iubit.
Striga-n capul satului
Pe fata fartatului,
Mandra vine alergand,
Eu ii zic cu glasul bland:
„Copilita, Lita, fa,
Mai dat-ai gura cuiva?"
Ea prinse a se jura:
„Sa ma bata anaftema
De-am mai dat gura cuiva
Afara de dumneata!"
Iar de dreapta ce era
Soarele se-noura.
De-atunci, vere,-am pribegit
si m-am dat la haiducit.
Ca mi-e sufletul amar
si mi-e traiul in zadar!
Vai de mine si de mine!
Nu mai stiu ce-i rau, ce-i bine.
De cand mama m-a facut,
Tot prin codri am sezut
si lumea n-am mai vazut
Decat numai soarele,
Decat caprioarele.
Caprioara a codrului,
Du-ma-n valea Oltului,
Doar oi mai razi o data
Pe serpoaica cea de fata
Care amar m-a inselat
si in codri m-a bagat!
Doina haiduceasca (1)
Doina haiduceasca (2)
Doina haiduceasca (3)
Doina haiduceasca (4)
Aceasta pagina a fost accesata de 3649 ori.
