Cucoana Chirita in voiagiu
de Vasile Alecsandri
Cinticel comic
Cantat de dnul Millo, la Teatrul din Bucuresti.
(Teatrul reprezinta un salon.)
Chirita (in costum ridicol de voiaj, intra zburdalnic. Ea poarta malacof exagerat, toca de catifea neagra cu flori, pene si cordele stacosii etc.)
(Ea canta pe aria “Royal tambour”:)
Iata-ma-s! am sosit
Dintr-o calatorie
in care-am patimit
O suta de sotii s-o mie.
Dar, zau, nu ma caiesc,
Nu-mi pasa de nimica;
Eu sunt zdragon si ma numesc
Chirita cea voinica.
Ce voiagiu minunat!
Ce frumos m-am primblat!
in urma-mi am lasat
Un nume laudat.
Plecaciune, boieri. (Se inchina.) De mult nu ne-am vazut. Sanatosi!... Dar cucoanele? si copiii? bine? Ma bucur. Aud? si mie precum vedeti imi merge de minune... sarut ochisorii. (Se intoarce in loc de-si arata talia.) Am fost la Paris de mi-am asezat plodu la scoala ca sa invete politica, pentru ca-n ziua de astazi, la noi, un om ce nu stie politica nu plateste nici chiar cat jiltul cel stricat care s-a vandut cu doba la Bucuresti pentru plata de impozit... el e un mobil de prisos... si cu prilejul acesta m-am folosit si eu ca sa vad lumea cea mare, ca ma-ti crede?... Ma mucezisem la tara, la Barzoieni... De la o vreme imi venise stenahorie si ipohondrie; asadar... nu-ti uita vorba... intr-o dimineata, pe la toaca, dupa ce m-am cotorosit de Aristita si de Calipsita, mi-am luat catrafusele si am spalat putina!… Sotul meu, paharnicu Barzoi, cam carnea din nas, dar l-am sarutat intre sprancene, dupa obicei, si l-am lasat cu buza umflata... Uff!.. M-am dus la Galati cu trasura mea cea galbena si, cum am ajuns, nici una, nici doua... tup! in vapor, Gulita tup! dupa mine, Ioana tiganca tup! dupa Gulita si, vorba ceea, cu catel cu... am plecat!!! Doamne! boieri d-voastra, minunat lucru-i vaporul!... Sa vezi si sa nu crezi... Auzi d-ta? Merge focu pe apa ca in vremea halimalei. D-apoi salonuri, d-apoi zaifeturi, d-apoi capitanul!... bata-l norocu, ca mare nostimior mai era, puschiu! (in taina.) Sa va spun una? Sotul meu nu-i pe aice? Mi-a facut curte, berbantu, tot drumul si, zau, intre noi sa ramaie... daca nu mi-ar fi fost de ighemonicon, mai ca... mai ca...
Un glas de la galerie: Aferim, cucoana Chirita!
Chirita (adresandu-se catre capelmaistru): D-apoi cum socoti, domnule? Chirita nu se da cu una, cu doua. (Catre public.) in sfarsit... nu-ti uita vorba... am ajuns la Beligrad... Cand la Beligrad intreb pe capitanu: Monsiu capitan, je vu pri, aice-i Viena? — El imi raspunde zambind: Ba nu, madam, aice-i Beligradul. — Mersi, monser... nu poti crede ce bine-mi pare ca m-am invrednicit sa vad Beligradu cu ochii, ca tare mult am auzit pe barbatu meu pomenind de el. Dupa Beligrad am sosit la Rusava... Cand acolo, vamesii de la hotar incep a controbai prin lazile mele ca in vremea volintirilor, si dau peste o cutie cu tari zvantati ce-i luasem la drum.
- Fui taifel! Ce-i asta? striga... caprariu.
- Ce sa fie, domnule? Ia, tari... Eu postesc miercurea si vinerea si metahirisesc saraturi de cand patimesc de rast.
- Vas rast? Asta-i pudoare mare la d-ta; trebuie platesti vama. si indata s-au adunat vro trei soacate ca sa hotarasca daca se cuvenea sa-mi ieie vama ca pentru pesti, ori ca pentru mirodenii. in sfarsit am dat ce le-au placut si mi-am catat de drum.
De-acolo am urmat
Prin tara cea nemteasca
si-n Pesta am mancat
Paprica ungureasca.
Apoi in drum de fer
Suindu-ma in graba,
Am voiageat c-un cavaler,
Un baron prea de treaba...
Ce voiagiu minunat!
Ce frumos m-am primblat!
in urma-mi am lasat
Un nume laudat.
Fost-ati cu drumu de fer, boieri d-voastra? Ei! apoi ce mai ziceti? Sa juri ca neamtu-i cu dracu... Sfinte Panteleimoane!... te duci ca vantu si ca gandu, ca in povesti; cat ai plecat ai si ajuns, ba inca baronu care calatorea cu mine m-a incredintat auf Ehre, ca in Englitera drumu de fer merge asa de iute ca soseste pana a nu pleca. Bata-l vantu de baron! Mare ghidus era si nostim! (in taina.) si el s-a cercat sa ma curteneasca o bucata de drum, dar geaba... n-a catartosit sa ma scoata din minte... Cum?… Nu credeti?... Alei! Dar sa n-am parte de Barzoi daca va ascund ceva... Ba inca sa vedeti: trecand odata pe sub o hruba lunga care-i zic tunel, si gasindu-ne prin intuneric, soacata de baron si-a intins botu ca sa ma sarute... Vai! manca-l-ar moliile!... Cand i-am tras un pumn, a facut hac! si a cazut de-a rostogolu in celalalt colt al vagonului.
Glasul de la galerie: Aferim, Barzoaie!
Chirita (catre capelmaistru): Asa sa stii, domnule. (Catre public.) Baronu, rusinat se vede de acest tropos, s-a coborat la cea intai statie si a disparut... impreuna cu sacusorul meu de voiagiu... hait! mi-l sterse potlogaru drept suvenir... bunatate de sacusor cusut de copile, cu un turc calare de-o parte si cu un andenken din dos... Cum va pare asa bazaconie? te mai increzi in baroni de drumu mare?.. Dar asta nu-i nimica, pe langa ce mi s-a intamplat in urma. Plodu cel de Gulita se cobora Ia toate statiile... Copil nu-i, ma rog?... il trimiteam cu Ioana tiganca pentru ca sa nu se prapadeasca; cand aproape de Viena astept sa se intoarca in vagon... nu vine. Conductoru inchide oblonul, clopotu de la statie suna de trei ori, masina suiera, trenu se pune in miscare, si Gulita nu-i!... Sfinte Panteleimoane! era sa turbez... Scot capu pe fereastra si incep a striga: “Gulita? Ioana! cioara! dimone!” Tufa... “Monsiu conductor, stai, opreste, tine caii!” As! nime n-auzea. Dau sa deschid oblonu, nu pot; dau sa sar pe fereastra, nu incap. Atunci parca mi s-au luat vederile si deodata am cazut lata pe perine, am lesinat!... Cand ne-am trezit, eram sositi la Viena. Alerg la politie, racnesc, imi smulg paru, ma bocesc pana ce dnul politmaistru ma incredinteaza ca va face toate chipurile ca sa-mi gasasca odorul, si ca mi l-a aduce chiar cu telegrafu. Ei!... inchipuiti-va, boieri, ca fara a mai da leturghie la sfantu Mina, Gulita si Ioana sosesc buni teferi indesera la otel. Ah! Dumnezeule, cand i-am vazut, era sa nebunesc de bucurie si in prima furie am tras trei palme tigancei, precum si lui jupanu Gulita i-am facut o morisca in chica, ca sa le pun minte... Halal de tarile care au drumuri de fer!... ele, dupa cum zicea baronu, au aripi de zboara iute pe calea progresivului, dar cat pentru celelalte, cum e tara noastra, de pilda, sunt ciunte si oloage, sarmanele!
Glasul de la galerie: Aferim, Chirita!
Chirita (catre capelmaistru): Ba nu, zau, adica nu-i asa?
in Viena m-am primblat
La Hiting si pe Grabe
C-un tanar delicat
Ce-i zic Herr Graf von Kleine-Schwabe.
s-apoi inspre Paris
Am plecat cu grabire.
Caci Parisu-i un paradis
Plin de ademenire.
Ce voiagiu minunat!
Ce frumos m-am primblat!
in urma-mi am lasat
Un nume laudat.
in sfarsit am sosit la Paris, in patria lui Monsiu sarla!.., stiti, Monsiu sarla, care a fost dascalul lui Gulita... in Paris! minunea minunilor! targu Vavilonului din zilele noastre! Am ajuns noaptea si am tras la un otel din ulita: Geofroi Marie, adica: Mi-i frig, Marghioala... A doua zi l-am infundat pe Gulita intr-un pension si am ramas libera, de capul meu. Ha... a... alal de cine-i tanar si are bani multi! Acolo-i pamantul fagaduintei cel din scriptura; numai un lucru e cam suparator: toate se vand cu portia, si portiile-s mici de tot, ca de pomana. De pilda, ceri un biftec? iti aduc o farama de friptura mare cat un irmilic, ba inca si aceea cruda... cica-i englizasca... Ceri raci? iti aduc vro doi racusori in septe luni, chirciti, oftigosi ca vai de ei!... Cat despre bucate de cele sanatoase ca la noi, precum: musaca, capama, ciulama, baclava, cheschet... nici nu se pomeneste... insa nu face nimica... Parisul nu are seaman pe fata pamantului, si pot zice ca nici chiar Bucurestiul nu-l intrece... adica sa fim drepti... nu-l intrece. Ce nu gasesti in el? galerii de muzeuri vrei? ai; munamenturi vrei? ai; teatruri vrei? ai; pasagiuri romane ca la Bucuresti vrei? ai. Che ta lipa. Eu nu le-am vizitat nici pe unele, nici pe altele, pentru ca am avut de umblat pe la magazii de marsande de moda. Am fost la madam Desal si la madam Fovel, de mi-am comandat tualete pe datorie... Le-oi plati si eu cand or plati si celelalte cucoane care le-o ramas datoare... (in taina.) si stiti una? Sunt cam multe... asa de multe, incat croitoresele au hotarat sa nu mai faca credit compatrioatelor. Cam rusine, dar ce-mi pasa? Eu tualetele le-am pus la mana si am si fantacsit cu dansele la baluri, la Mabil... Ah! fratiorilor, ce juvaer de gradina-i Mabilu! ce adunare eleganta intalnesti in ea!... Nu era seara sa nu ma duc acolo la petrecere... ba inca am jucat si cancanu.
Glasul de la galerie: As! Aferim, Chirita.
Chirita: Mersi... Acolo am facut cunostinta cu o multime de contese si de printese: contesa Frizet, princesa Rigolbos, marhezul Brididi, marsalu sicar, duca sicocandar, ba inca am intalnit si o claie de boieri si cucoane de la noi, precum, de pilda: Aud? sa nu le numesc? fie!... Dar din toti cine era mai cu haz, era dnul Agachi Flutur, un berbant in doi peri, care a fost si volintir la Ipsilant. Cu dansu faceam supe la cafeneaua englizasca, pe bulivar. Ce rasete, ce chicote! Flutur mi-a compus si un cantec... Sa vi-l spun? bucuros, dar sa ramaie intre noi, va rog, ca sa nu afle dumnealui. Iata-l... ascultati:
(Chirita canta urmatoarele cuplete si joaca un pas de cancan la sfarsitul fiecarui cuplet.)
(Arie de Offenbach)
Vivat, mandra Chiritoaie!
Vivat spanchea de Barzoaie!
Oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie.
in amoruri sa traiasca
Lumea-ntreaga sa parleasca,
Easca, easca, easca, easca, easca, easca, easca.
Tra, la, la, la, la, la, la, la.
Sai, Chirito,-n joc.
Tra, la, la, la, la, la, la, la,
Sai mereu cu foc.
Chiritoaia-i sprancenata
si ca un balon umflata,
Lata, lata, lata, lata, lata, lata, lata.
Eleganta si frumoasa,
Armazoanca amoroasa,
Roasa, roasa, roasa, roasa, roasa, roasa, roasa.
Tra, la, la, la etc.
Chiritoaia-i din natura
Gingasa peste masura,
Sura, sura, sura, sura, sura, sura, sura.
Ea cu ochiul te atrage
si pe sfara-apoi te trage,
Rage, rage, rage, rage, rage, rage, rage.
Tra, la, la, la etc.
Chiritoaia cea usoara
Are-o inima fecioara,
Cioara, cioara, cioara, cioara, cioara, cioara.
Ea te leaga si te-ncurca
De nici dracul te descurca,
Curca, curca, curca, curca, curca, curca, curca.
Tra, la, la, la etc.
Glasul de la galerie (entuziasmat): Aferim! Aferim!
Aferim! Chiritoaia mea!
Chirita (speriata): Vai de mine!... ca-i dumnealui! (Fuge.)
(Cortina cade.)
Cucoana Chirita in voiagiu
Aceasta pagina a fost accesata de 3467 ori.
