Clevetici ultra-demagogul
de Vasile Alecsandri
Cinticel comic
Cintat de d-nul Luchian, pe Teatrul din Iasi. 1862.
(Teatrul reprezenta un salon.)
Clevetici (cu frac negru, jiletca Robespierre, cravata de matasa alba si cu barba-n furculita, intra pe usa din fund): Sanatate si fratietate, domnilor cetateni!.... Am aflat ca sinteti adunati in colegiu eleptoral pentru alegerea unui deputat, si iata-ma-s, alerg ca sa va espun profesiunea mea de credinta.
Eu sint celebrul Clevetici
Cunoscut nu de mult pe-aici,
Liberal ultra, jurnalist
si constitutionalist.
Unii-mi zic ca-s demagog,
Altii ca sint numai un gog....
Dar eu n-asud, eu sufar tot
Caci sint un mare patriot!
Ce vroiesc eu, domnilor?....
O stiti din coloanele ziarului meu: Gogoasa patriotica.
Vreu mai intii consacrarea aptului de la 5 si 24 ghenar, ca unul ce este facut de mine si numai de mine....
Dar, domnilor, eu singur am fost atit de putinte ca sa aprind soarele acelei zile memorabile!.... si, cu toate aceste, priviti: nu-s nici macar un ministru!
Al doilea. Vreu respeptul Conventiunei cu conditiune de a fi schimbata in totul, ca una ce a fost elaborata de straini, fara concursul patriotic al românilor....
Al treilea. Vreu sufragiul universal pentru ca toata tara sa se prefaca intr-o urna eleptorala. Vreu mai mult, domnilor; vreu ca tot locuitorul sa fie reprezentant al Natiunei.
Ce spectacol maret!....
Patru milioane de deputati la un loc cerind cuvintul!
Sint novator, am idei mari.
Idei revolutionari.
Vreu sa rastorn, sa schimb, sa dreg....
Dar ce cistig?.... cu ce m-aleg?
Unii imi zic vrednic roman.
Altii pretind ca-s sarlatani
Dar eu n-asud, eu sufar tot,
Caci sint un mare patriot)
Ce vreu eu, domnilor?.... Un lucru prea simplu! Vreu libertatea absoluta!.... Sa nu mai atirne servitorii de stapini, copiii de parinti, soldatii de sefi....
Vreu ca toti bunii români sa se poata aduna cu miile cind ii voi chema eu, fara a da de stire guvernului. Vreu egalitatea perfecta!.... sa nu mai fie saraci si bogati, mici si mari, slabi si grasi, prosti si cu cap, oameni si vite.... Vreu sa imitez in tara mea toate fazele revolutiunei franceze, caci numai prin tulburare o natiune se civilizeaza.... dar cine m-asculta? Gasesc o oarba opusaciune din partea unor strig’ unor retrograzi ruginiti ca Sandu Napoila.
Muntii cei mari cu-ale lor stinci
Vreu sa-i rastorn prin vai adinci.
Sa nivelez tot pre pamint....
Dar cine-mi crede de cuvint?
Unii imi zic sa sint tribun.
Altii pretind ca sint nebun!
Dar eu n-asud, eu sufar tot,
Caci sint un mare patriot!
Ce vreu eu, domnilor? Vreu sa fiu caua, sa fiu spada de Damocles a conservatorilor si idolul popului suveran!
De aceea vreu sa impart mosiile proprietarilor.... Dar ma veti intreba daca eu insumi sint proprietar? Ba nu, insa aceasta nu invalideaza convictiunile mele socialiste. Eu, domnilor, sint un cetatean insetat de glorie si de amoarea popularitatei, si, prin urmare, oricit de grele sa fie impregiurarile politice ale târei, eu am curagiul a striga in gura mare: arme, arme, arme! caci ma cred brav ca stefan cel Mare si ca Mihai Viteazul.
Vreu pre români sa-i fac pe loc
Romani antici, viteji de foc,
Ca sa tinem resbel cu rusi,
Englezi, chinezi, turci, nemti si prusi.
(Se aude afara bataie de toba. Clevetici se sparie strigind:) Aoleo! ce sa fie? (El alearga la fereastra si se intoarna adaogind:) Am crezut ca-s ei!....
Unii imi zic ca-s hartagos.
Altii pretind ca-s cam fricos....
Dar eu n-asud, eu sufar tot,
Caci sint un mare patriot!
Ce vreu eu, domnilor? Vreu libertatea cea mai nemarginita a presei, pentru ca sa pot batgiocori cind imi place si pe cine-mi place. Vreu sa rastorn tot ce esista, pentru ca sa-mi fac un pedestal din ruinele prezentului si sa ma urc pe acel pedestal ca sa proclam republica democratica si sociala. Trecutul e al strigoilor, prezentul e al moderatilor, viitorul e al meu!
Trecut, prezent, nu ma sfiesc
Sa-i critic rau, sa-i osindesc,
Caci eu, eu, eu si numai eu,
Sint bun român si stiu ce vreu.
Unii m-admir, altii ma-nchid.
Unii ma pling, altii ma rid.....
Dar eu n-asud, eu sufar tot,
Caci sint un mare patriot!
Cercati, domnilor, sa ma trimiteti la Camera, cu mandatul de reprezentant al Natiunei, si atunci veti videa ce poate Clevetici.... inchipuiti-va ca sint in Camera.... iata-ma-s la locul meu.... (Se pune pe scaun.) Cer cuvintul, d-le presedinte.... cer cuvintul.... 10 nu mi-l dai? prea bine! (Se scoala si vine in fata publicului.) Am cerut cuvintul pentru ca sa combat opiniunea emisa de d-nul ministru de finante in cestiunea budgetului. Desi onorabilul preopinent a cerut cestiunea prealabila, voi intreba ce este budgetul, d-lor? Budgetul, d-lor, este pulsul unui stat!.... trebuie in consecinta sa-l pipaim cu luarea-aminte a unui medic.... Lasind dar deoparte pe d-nul ministru de finante care a sulevat aceasta cestiune urgenta, ma voi adresa catra d-nul ministru de justitie, pentru ca sa-l intreb: cum de a cutezat a calca sacrul princip al inamovibilitatei consacrat de Conventiune, departind de la giudecatoria nu stiu carui district pe onorabilul cetatean Circioc, ce a dat atitea probe de integritatea cea mai pura si de patriotismul cel mai pur? imi va raspunde negresit d-nul ministru de resbel ca formarea unei noua baterii este necesara? insa, domnilor, stramosii nostri romani, companionii de arme al stramosului nostru Traian, n-aveau trebuinta de atitea tunuri pentru ca sa invinga pe inimici, si cind e cestiunea de bani, se cuvine sa fim economi, caci acest budget este produs de obolul saracului, acelui sarman asuprit si nenorocit, pe care cad toate sarcinele!.... acelui ilot ce geme de secoli, fara ca d-nul ministru de interne sa se fi ingrijit pana acum de a propune Camerei un proiept de lege pentru usurarea clasei de gios.... A! D-le ministru de interne! daca ai avea alte ginduri decit acel de a prinde o radacina eterna pe scaunul presedintei, ai gindi ca dinaintea d-tale doua drumuri sint deschise, acela urmat de Bimbasa Sava si acela urmat de Cavur!.... in darn d-nul ministru al afacerilor straine ma intrerumpe sub pretest ca n-as fi in cestiune.... D-lui nu stie uzul parlamentar, dar eu.... sint trimis aici de Natiune ca reprezentantul intereselor ei. Acest mandat sacru il voi indeplini ca cetatean liber si liberal, aparind cu energie si cu logica (iute) libertatea, egalitatea, dreptatea, fraternitatea, inviolabilitatea, inamovibilitatea, autonomia, Conventiunea, drepturile nationale, garda nationala, partidul national si celelalte.... (rasuflindu-se) caci eu.... si de ce nu? am toate calitatile de a fi ministru!.... O marturisesc cu toata modestia, d-lor, pentru ca am fost, sint si voi fi cetatean român si nu am obicei de a aprinde luminari, din contra, eu le sting.... (Glasul i se stinge; el urmeaza a vorbi prin gesturi.)
Frati cauzasi, m-ati auzit?
Sint elocuent apelpisit.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc, vorbesc
Pan’ce pe toti ii obosesc.
Unii-mi zic ritor hazliu,
Altii-mi zic palavragiu!
Dar cu n-asud, eu sufar tot,
Caci silit un mare patriot!
(Iesa maiesios.)
(Cortina cade.)
Clevetici ultra-demagogul
Aceasta pagina a fost accesata de 2690 ori.
