Barbu lautarul
de Vasile Alecsandri
Cinticel comic.
Cintat de d-nul Millo, pe Teatrul din Bucuresti
(Teatrul reprezinta un salon. La ridicarea cortinei un taraf de lautari incepe a suna un cintic vechi din dosul usii din fund. Barbu Lautarul este imbracat cu anteriu si giubea veche; el poarta pe cap o jumatate de islic cu fund verde.)
Un glas (dintre culise): Lipsiti de-aici, balaurilor!
Barbu: Ian lasa, jupine vataje! Asa sa traiesti, ca boieriu ne-o chemat sa-i cintam de ziua lui!
Un glas: Minciuni! boieriului nu-i plac tirliiturile tiganesti! Hai, carati-va!
(Lautarii se opresc.)
Barbu (deschizind usa cu sfiala): Dee!... Daca eu sint Barbu lautariu, cunoscut in toata tara Moldovii... cum o sa ma dai afara?... Mai stai sa graiesc doua vorbe cu boieriu! (intra si-si scoate islicul.) Iaca!... Aice-i adunare mare I si adunare fara Barbu, starostele de lautari, nu se poate! (Se inchina publicului.) Asa-i, boieri d-voastra, ca nu va lasa inima sa ma dati pe scari, pe mine, Barbu cel batrin, care am cintat la nuntile si la mesele parintilor d-voastra? (intorcindu-se spre usa.) Ei! apoi ce mai dirdiieste guleratu cel de ciocoi? (Cheama doi scripcari si un lautar cu naiul.) Veniti incoace, mai, cei cu scripcele si cu naiu, iar cei cu trimbitele sa mearga la paharnieu Surdulea!... (intra lautarii.) Doamne sfinte si parinte!... in ce vremi am mai ajuns!... inainte ma ruga sa merg pe la casele boieresti, si acum mi se mucezeste cobza sub benis!... Cine ar zice, vazindu-ma, ca eu am fost lautarul domnilor!... Hei!... hei!...
(Cinta:)
Eu sint Barbu lautariul.
Starostele si cobzariul,
Ce-am cintat pe la domnii
si la mindre cununii.
Cobza mea o fost vestita.
Veac intreg o fost cinstita
De boierii de pe-aici
Ba si chiar de venetici!
Of, of, of! mi-aduc aminte,
Of, of, of! ca mai-nainte
Nici un chef nu se facea
Fara asta cobz-a mea.
Dar acum, acum, vai mie!
De cind lumea-i cu nemtie
Nu mai am in lume glas
si pe uliti am ramas!
Asa, asa, pacatele mele! Vremea vremuieste, batrinii se duc, obiceiurile se prefac, oamenii se schimba, cinticele se schimonosesc si lautarii mor de foame!... Hei!... in vremea boierilor cu islic si cu anteriu ca mine, ce de mai veselii! ce bancheturi! Cind se caftanea vreun boier, se ducea barbier-basa de-l radea cu bricile cele de margean in cerdacu casii, si eu ma duceam la el cu tarafu meu de-i ziceam: "si la mai mare, vere!..."
El imi umplea fesu de galbini si eu ii cintam, dupa cum se obicinuia pe atunci:
(Cintec vechi)
Chiu! si vivat fericit!
Boieriul s-o caftanit,
Chiu, chiu, chiu si ha, ha, ha,
Traiasca maria-sa!
Cit ii sede de frumos
Cu salvari de merinos!
Chiu, chiu, chiu etc.
Cu-anteriu de citarea
si cu fes tie Indernea,
Chiu, chiu, chiu etc.
Cu sal verde de pambriu
si benis portocaliu,
Chiu, chiu, chiu etc.
Parca-i pasa din Rusciuc,
Cind bea cafea si ciubuc!
Chiu, chiu, chiu si ha, ha, ha,
Traiasca maria-sa!
D-apoi la nunti!... Maiculita mea!.. . ce de mai zaifeturi!...
Tinea nunta cite o saptamina tot in chiote si-n chicote! in curte, oamenii frigeau boi intregi in frigari si desfundau la poloboace cu vin de Cotnari, in vreme ce arnautii trageau din pistoale... Iar boierii, sus, beau vutce cu fesurile si cu papucii cucoanelor... Daca era cucoana imbracata cu rochie visinie, boieriu bea visinap in dragostea ei; de era cu rochie galbana, vutca pe cursa, limonie; s-apoi din vreme in vreme-si anina poalele anteriului in briu, isi azvirlea papucii, de raminea numai in mestii, si giuca parola sau cordeua... Mai pe urma au giucat mazurca cu rusii, valtu cu nemtii si acum cadrilu cu Frantuzii!... Dumnezeu stie ce-or mai giuca mine!... Cit pentru mine... ma videa Dumnezeu!... boierii se apucau de umpleau un pahar mare cu vin si cu galbini si mi-l puneau la gura... Eu il dam pe git in sanatatea miresei si-i cintam:
(Cintic vechi insotit de lautari)
Lado, Lado, nu mai plinge
Ca la maica-ta te-oi duce
Cind a face plopu pere
si rachita visinele
si resteul mugurele! etc, etc.
D-apoi inca alta!... Cind se intimpla de se indragea vreun cuconas de o cuconita si vrea sa-i spuie aleanu sufletului, socotiti ca-i scria ravasele Frantuzesti ca in ziua de astazi?... Asa!... Ma punea pe mine de cintam nopti intregi pe sub ferestrele ei, si in vreme ce cuconasu sta frumos in trasura de-o parte la coltu zidului, eu chinuiam si oftam in locu lui pana mi se usca gitita... "Ofteaza, Barbule!" striga cuconasu si eu trageam niste ahturi de se stirneau toti cinii mahalalei!... Ian asa:
(Cintec vechi)
Arde-ar rochita pe tine
Cum arde inima-n mine!
Sa te arda, sa te friga,
Dor de mine sa te-agiunga!
Ah ...
Sau istalalt:
Ah! tu dormi, dormire-ai moarta
si eu fac venin la poarta! ... Ah!
Vorba sa fie!... Boieriu tragea ciubuc in vremea asta si sta cu ochii holbati la fereastra cuconitei... Rideti, domnia-voastra? va pare desant?... Poate! dar cum era pe-atuncea, bine era, ca lui Barbu-i curgea si laptele in pasat si galbinii in cobza!... Acum nu mai plac cinticele vechi, nu mai sint de moda, ca s-o subtiet lumea!... Am fost silit la batrinete sa invat cintice noua, de cele de la fteatru, de la opera, adica de cele oparite... ca aista, de pilda:
(Arie din "Rigoletto": "La donna e mobile")
Lado na mobile
C-al lui Leventi.
Nene Ascenti
Edis pin ceri.
Tronc! se potriveste ca nuca-n parete!... Va intreb, boieri d-voastra, nu erau mai frumoase cinticele noastre cele crestinesti? precum: Doina, Viersu lui Bujor, Sub poale de codru verde?... De! unde se mai pomeneste de-alde-astea prin orase!... Numai pe la tara daca se mai trec!... Acolo numai o ramas sa ne cistigam hrana, noi, lautarii... pe la horele românilor, unde facem sa saie opinca-n sus!... Iaca, de pilda, sa zicem ca s-o intins o hora, cit casa asta de mare. Flacaii stau insirati de giur impregiur stringindu-se cu fetele de mini, si noi, lautarii, prinsi in mijlocu horei, le cintam, ian asa!
(Toti lautarii pornesc cu pas iute de incungiura salonul, sunind o hora. Barbu, urmarindu-i cu cobza, cinta:)
Leleo rosie la obraz,
Lelito, lelito fa!
Floricica din pirlaz,
Lelito, lelito fa!
Ce folos ca esti frumoasa,
Lelito, lelito fa!
si la cap capatinoasa.
Lelito, lelito fa!
Esti draga flacailor,
Lelito, lelito fa!
Ca buhna gainilor.
Lelito, lelito fa!
Stringe-ti, leleo, buzele,
Lelito, lelito fa!
Ca le pisca mustele.
Lelito, lelito fa!
Stringe-ti, leleo, buzele,
Lelito, lelito fa!
Ca se vad fasolele,
Lelito, lelito fa!
Stati, mai, c-am obosit!... Sarmane biete Barbule! ai agiuns cal de posta impregiuru horii, de unde inainte le ziceai boierilor vere... fie!... incalte ma mingii ca m-o invrednicit Dumnezeu sa inveselesc cu cobza mea o lume intreaga! (Cautind la cobza cu jale.) Draga cobzisoara!... bune zile am petrecut amindoi... Multa vreme mi-ai tinut isonu numai intr-o struna!... (Ofteaza.) De-acum ne-o venit si noua rindu de duca cu cele multe obiceiuri vechi de ale tarii!...
(stergindu-si ochii.) Hai; dragulita mea, sa multamim cui se cuvine, ca ne-am petrecut veacul in aceasta tara buna si manoasa care o dezrobit tiganii!
Dragi boieri de lumea noua!
Ziua buna va zic voua.
Eu ma duc, ma prapadesc
Ca un cintic batrinesc!
Ah! ginditi c-am fost odata
Glasul lumei desfatata,
si-nchinati cite-un pahar
Lui biet Barbu lautar!
(Barbu cu taraful pleaca sunind un cintic vechi.)
(Cortina cade.)
Barbu lautarul
Aceasta pagina a fost accesata de 7405 ori.
