Soimul si floarea fragului
de Vasile Alecsandri
Sus, in varf de bradulet,
S-a oprit un soimulet,
El se uita drept in soare
Tot miscand din aripioare.
Jos la trunchiul bradului
Creste floarea fragului.
Ea de soare se fereste
si de umbra se lipeste.
„Floricica de la munte,
Eu sunt soim, soimut de frunte,
Iesi din umbra, din tulpina,
Sa-ti vad fata la lumina,
C-au venit pana la mine
Miros dulce de la tine,
Cat am pus in gandul meu
Pe-o aripa sa te ieu
si sa mi te port prin soare
Pan' te-i face roditoare
si de mine iubitoare."
„soimulet duios la grai,
Fiecare cu-al sau trai.
Tu ai aripi zburatoare
Ca sa te inalti la soare,
Eu la umbra, la racoare,
Am menire-nfloritoare.
Tu te legeni sus, pe vant,
Eu ma leagan pe pamant.
Du-te-n cale-ti, mergi cu bine,
Far-a te gandi la mine,
Ca e lumea-ncapatoare
Pentru-o pasare s-o floare!"
Soimul si floarea fragului
Aceasta pagina a fost accesata de 4252 ori.
