Rada
de Vasile Alecsandri
La cea casa mare
Cu feresti in soare,
Multe buti de toate
Se lovesc in coate,
Buti mari, ne-ncepute
De cate cinci sute,
s-altele mai mici
De-o suta si cinci.
La cea casa mare,
Cu feresti in soare
Vinu-i bun si rece,
Mult vinat se trece
Ca-l vinde Radita,
Rada crasmarita,
si-l beau cazaclii,
Negustori de vii.
Iar unul din ei,
Capitan Matei,
Cazacliu batran
si cu moartea-n san,
La Rada cata,
Din suflet ofta
si-apoi cuvanta:
„Rado, Radisoara,
Mandra viisoara!
Ia-ma tu pe mine
Ca te-oi tinea bine
si ti-oi da eu tie
Ruble chiar o mie,
Papuci in badii
Adusi din Indii,
Blana lunga, moale,
Cu samur in poale,
si un asternut
Cu aur tesut."
Rada mi-l vedea
si ii raspundea:
„Capitan Matei,
Ma vrei, nu ma vrei,
Cat esti de bogat
Nu mi-i fi barbat,
Ca ti-e barba sura
si n-ai dinti in gura.
Barbat oi lua
Care s-a afla
Dunarea sa-noate
Ridicand din coate,
in picioare stand,
Buzdugan purtand."
Nime nu s-afla
Care cuteza
Din cei cazaclii
Negustori de vii.
Iar un argatel
Tanar, voinicel,
Pe loc s-apuca
De se incerca.
Dunarea trecea,
si iar se-ntorcea
Din coate-notand
in picioare stand,
Buzdugan purtand.
Rada-nveselea
si astfel graia:
„Vin', voinicule,
Argatelule!
Pe tine te vreau,
Barbat sa te iau,
Ca-i o zicatoare
De insuratoare:
Cine bate Dunarea
Nu mi-l bate muierea!"
Rada
Aceasta pagina a fost accesata de 3187 ori.
