Naluca
de Vasile Alecsandri
Frunza verde alunica!
Mircea suie pe potica
si-ntalneste o fetica
Ce purta cofita-n mana
Cu apa de la fantana:
„Copilita, stai sa beu,
Racori-te-ar Dumnezeu!"
„Ba, badita, ba, nu vreu,
Ca ma tem de dragul meu,
El mi-a zis sa ma feresc
De straini ce-i intalnesc,
Ca de apa nu le-i sete,
Ci de sarutari de fete."
Nu te teme, fata mea,
Ca el de s-a mania
Cu baltagul l-oi lovi,
Cu pamant l-oi inveli.
„Mergi in valea cu sulcina,
Ca-i gasi o cofa plina
Scoasa chiar cu mana mea,
Descaleca si o bea,
Bea-o toata daca-i vrea,
Da-ti fa cruce mai intai
si sufla pe fata ei
Sa nu fie descantata
De baba cea blestemata,
Sa nu aiba vreo naluca,
in pustiu duca-s-ar, duca!
Mircea-n vale se ducea,
Dar el cruce nu-si facea,
Peste apa nu sufla,
Ci la ea navala da.
inghitea, bietul, o data
si-l lovea dorul de fata.
inghitea de doua ori
si-l apucau reci fiori.
inghitea iar de trei ori
si cadea mort intre flori!
Naluca
Aceasta pagina a fost accesata de 3031 ori.
