Movila lui Burcel
de Vasile Alecsandri
intr-o zi de sarbatoare,
intr-o zi cu mandru soare
Care lumea-nveselea
si cu aur o-nvelea,
Iata, mari, se ivea,
Ca alt soare stralucea
Domnul stefan cel vestit,
Domnul cel nebiruit!
El pe cal incaleca
si cu multi voinici pleca
De la scara curtii lui
La biserica-n Vaslui.
Clopotele rasunau,
Steagurile-i se-nchinau,
Armasarii spumegau,
Fraiele si le muscau,
Iar poporul tot striga:
„Sa traiesti, maria-ta!"
Cand aproape de intrare,
Ce s-aude-n departare?
Glas de om chiuind tare:
„Hai, ho, ta, ho, Bourean,
Trage brazda pe tapsan."
stefan-voda se oprea
si din gura-asa graia:
„Auzit-ati, auzit
Glas de roman necajit?
intr-o clipa sa-l gasiti,
si cu el aici sa fiti."
Cinci pantiri se alegeau,
Pe Vaslui in sus mergeau
Pan' zareau intr-o movila
Un roman arand in sila
si movila brazduind
si din gura chiuind:
„Hai, ho, ta, ho, Bourean,
Trage brazda pe tapsan!"
Cei pantiri descalecara,
Pe roman il ferecara,
La Vaslui il aduceau
si la Domnul mi-l duceau:
„Mai romane, sa n-ai teama,
Spune noua cum te cheama?"
„Teama n-am ca sunt roman!
Teama n-am, ca-mi esti stapan!
Tu esti stefan domn cel mare
Care-n lume seaman n-are
si eu sunt soiman Burcel,
Puisor de voinicel!"
„Sa traiesti daca n-ai teama!
Da-ne noua buna seama
Cum de te-ai pacatuit
Sa te-apuci de plugarit,
Tocma-n zi de sarbatoare,
Tocma-n timp de inchinare?"
„Doamne, pun mana la piept
si ma jur sa-ti spun cu drept.
Pan-a nu-ajunge plugar
Aveam falnic armasar
si o ghioaga nestrujita
Cu piroane tintuita,
Care cand o invarteam
Proasca prin dusmani faceam,
Cate opt pe loc turteam!
Alelei! pe cand eram
Om intreg de ma luptam,
Multi pagani am mai stricat!
Multe capete-am farmat
De tatari si de lifteni
si de falnici ungureni!
Iar in loc la Razboieni
Mi-a cazut ghioaga din mana
De o sabie pagana:
Dar n-a cazut numai ea,
A cazut si mana mea
Cu paganu-alaturea!...
De-atunci n-am ce sa ma fac
C-am ajuns un biet sarac,
Nici n-am casa, nici n-am plug,
Nici juncani ca sa-i injug!
Toata vara m-am rugat
De bogatii cei din sat
Sa-mi dea plugul ca sa ar...
Mi-a fost ruga in zadar.
Atunci, Doamne, ma-ntorsei,
La tatari ca ma dusei,
Un plug mare ca prinsei,
si c-un bou il injugai
si de lucru m-apucai,
Ca saracul n-are soare,
Nici zile de sarbatoare,
Ci tot zile lucratoare!"
Domnul stefan l-asculta
si din gura cuvanta:
„Mai Burcele, fatul meu!
Iata ce hotarasc eu:
Ia-ti un plug cu sase boi
si mergi bogat de la noi.
Ia-ti movila razasie
Ca s-o ai de plugarie,
Dar in varfu-i sa te-asezi,
Ca stejar sa priveghezi,
si tatarii de-i vedea
C-au intrat in tara mea,
Tu sa strigi cat ce-i putea:
Sai, stefane, la hotare
C-a intrat sabie-n tara!
Atunci eu te-oi auzi,
Ca un zmeu m-oi repezi
si nici urma-a ramanea
De tatari in tara mea!"
Movila lui Burcel
Aceasta pagina a fost accesata de 4016 ori.
