Jianul
de Vasile Alecsandri
N-ati auzit de-un Jian,
De-un Jian, de un oltean,
De un hot de capitan
Care umbla prin paduri
Cu doisprezece panduri,
Cu ghiebe si cu poturi?
El ia miei de la ciobani,
Armasari de la mocani,
Fara plata, fara bani!
si pandeste la stramtori
De despoaie negustori,
si tot prinde la boieri
De-i curata de averi!
Toti de dansul ca fugeau,
Toti de el se jeluiau
La domnul, la Caragea.
Domnul potira-aduna,
Dupa hot el o mana.
Iar Jianu-ntelegand
Cele ce-i treceau prin gand
Se-ndruma spre Olt fugand.
Cand la Olt, Oltu-i umflat,
Ca la munte l-a plouat:
„Mai romane, mai podar,
Trage podisca de car
Sa ma treci la cela mal
Cu viteazul ist de cal.
Trage podul mai de-a drept
Pan' nu-ti pun un glonte-n piept,
Nu-mi fii dusman si-mi fii frate
De nu vrei un glonte-n spate."
Dar podarul se gandea
si cu lene se-ntindea.
Daca vedea si vedea,
Jian rostul nu-si pierdea.
El se arunca inot
Cu suflet, cu cal, cu tot.
Calu-n apa se lupta,
Iar Jianul cuvanta:
„Decat sa ma rog de prost
Ca sa deie podu-n rost,
Mai bine cu murgu-not
Ca si el e pui de Olt.
Decat sa ma caciulesc,
Mai bine sa haiducesc!
Hai, voinice murgulet,
Nu mai face parul cret,
Hai la Slatina-n judet,
Unde gazda ne-om afla
s-amandoi ne-om rasufla!"
Cand la gazda el sosea,
Ce vedea si ce-auzea?
Potira gazda lega,
De Jian o intreba.
„Haide iar, murgule, hai,
Hai la munte sus, pe plai,
Sa scapam de chiu, de vai!"
Fugea murgul cat fugea,
Dar potira-l ajungea,
Pe Jianu mi-l prindea
si-l ducea la Caragea.
Vai! sarmanul voinicel!
Saracut, amar de el!
Caci pe loc mi-l judecara,
Cu lanturi mi-l incarcara
si-n ocna mi-l aruncara.
Jianul
Aceasta pagina a fost accesata de 4803 ori.
