Ghemis
de Vasile Alecsandri
I
Frunza verde de-alunis:
Tace cucul la raris,
La raris, la carpenis
De frica celui Ghemis,
Ca de-i mic si ghemuit,
Are fata de-ngrozit,
si de-i mare cat un ghem,
Turcii toti de el se tem.
Cat a fost vara de mare,
El a mas pe la cosare
Cu vanata cea frumoasa,
Iapa scurta si vanoasa,
Cu dungi negre pe spinare,
si scantei de foc in nare.
Ea-i ogarca pe sub foale,
Cat alearga, nu domoale
si-i lacusta saritoare...
Unde-o vede Ghemis moare!
intr-o zi Ghemis punea
sapte buti alaturea,
Cu vanata le sarea,
Pe vanata o spetea!
Iar Ghemis ca un nebun
O lega de un alun
si trei zile o plangea,
Nici ca se mai mangaia!
Apoi, mari, se-ndracea,
Colea-n vale se ducea,
O falanga-n drum scotea,
Pe drumeti pe toti batea
Ca sa-i spuie de stia
Daca-n lume cunostea
Alt fugar ca vanata,
Sa-i se dreaga inima.
Cand la urma tuturor,
Iat-un biet de cersetor.
in spinare cu desag
si in mana c-un toiag.
Iar Ghemis cum il vedea,
La pamant il intindea,
De falanga mi-l lega
si-l batea si tot striga:
„Mai sarace, saracila,
De cand umbli cerand mila,
Vazut-ai in calea ta
Vreun cal bun ca vanata?"
„Stai, jupane, nu mai da,
Ca ti-oi spune tot ce stiu.
Eu cunosc un bidiviu
La cel pasa din Macin[5]
Care bea rachiu si vin!"
II
Ghemis iute purcedea,
Luntre mica el prindea,
Latul Dunarii trecea,
La Macin de se ducea,
si-n cetate el intra,
Iar de pitic ce era,
Nime-n seama nu-l baga,
El la grajd si alerga,
Grajdul Miralaiului
in dosul saraiului,
si la panda se punea,
in gunoi se ascundea.
Cand fu despre cantatori
Pan-a nu rasari zori,
Ghemis iute se trezi
si-ncepea a nechezi
Cum necheaza iepele,
Iepele sirepele.
Armasarul l-auzea,
Se-ncorda si necheza,
De la iesle se smucea,
Peste zid usor trecea,
si zburand voios venea,
Iar Ghemis il viclenea
Pan' de coama-l apuca,
Apoi iute-ncaleca
si numai o fuga-i da
Pan' la sora-sa Manda:
„Buna ziua, surioara!
De esti buna, bunisoara,
Fii de inima voioasa
si de oaspe bucuroasa."
„Bun sosit, frate Ghemis!
Bine facusi ca venisi,
Dar mai bine, zau, faceai
Daca-aice nu veneai.
Ca dusmanu-ti de cumnat
Chiar pe cruce s-a jurat
Sa te dea la turci legat
Pentru-o palma ce mi-ai dat
Cand cu el m-am cununat!"
„Sa n-ai grija, soro draga,
Ca cu mine nu-i de saga.
De mine care se leaga,
Sangele-n trup i se-ncheaga."
III
Iata ca se-nainta
si pe prag se arata
Cel cumnat jurat, hain
Ce venea de la Macin.
„Aferim, frate Ghemis,
Bine facusi ca venisi,
Amandoi sa veselim
Ca frati buni sa ne cinstim.
Fa nevasta, du-te, ada
Vin de cel ce fierbe-n cada,
Sa ne cinstim oaspele,
Sa racorim fratele."
Manda vinul aducea,
La baut ei se-ntrecea,
Pan' ce unul se-mbata
si-n somn greu se cufunda.
Iar cumnatul cel hain,
Tufecciul din Macin,
Pe Ghemis il fereca,
La seleafu-i se pleca,
Pistoalele-i le-apuca,
De iarba le descarca,
Cu cenusa le-ncarca.
Apoi iute alerga
si la turci veste le da.
Turcii casa-nconjurau
si-n casa buluc intrau,
Iara sora lui Ghemis
Punea salba si benis
si-ntre turci se arata
si din gura cuvanta:
„Turcilor, spahiilor,
Nu dati vant sabiilor
Pan-a nu ma plati eu
De Ghemis, fratele meu,
Cu o palma ce mi-a dat
Cand barbatul m-a luat."
Buna palma-atunci ii da
Cat Ghemis se destepta
si pe turci cat ii zarea
in picioare drept sarea,
si pistoalele-ntindea,
Dar nici unul s-aprindea!
Daca vedea si vedea,
Iataganul apuca,
Printre turci se arunca,
Printre turci cale-si facea
si la grajd el se ducea,
Chiuind si nechezand
Iataganul invartind,
Armasaru-l auzea,
Armasarul necheza,
La Ghemis zburand venea
si-n genunchi el se punea.
Ghemis iute-ncaleca
si spre Dunare pleca,
Apa-n doua despica
si salta din val in val
Pan' sosea la cela mal!
Ghemis
Aceasta pagina a fost accesata de 2644 ori.
