Erculean
de Vasile Alecsandri
Plecat-au in zori
Trei surori la flori.
Sora cea mai mare
S-a dus inspre mare,
Sora cea mezina
Pe mal, in gradina,
Sora cea mai mica
si mai salbatica
S-a dus, mari, dus
Pe Cerna in sus
Iar in urma lor
Multi voinici cu dor
S-au luat cantand
s-au venit plangand.
Iata-un capitan
Capitan ramlean,
Ca mi se iveste,
Pe mal se opreste,
Cu Cerna graieste:
„Nera limpezie,
Stai de-mi spune mie
Despre trei surori
Plecate din zori."
„Sora cea mai mare
S-a dus catre mare
Pe Dunare-n jos
La un plai frumos.
Sora cea mezina
S-a dus din gradina
Peste noua munti,
in codri carunti.
Sora cea mai mica
si mai salbatica
Plange colo-n stanca
La umbra adanca".
Ercul Erculean,
Capitan ramlean,
isi repede calul
De rasuna malul,
s-ajunge-ntr-un zbor
La stanca cu dor.
„Iesi, fata, din piatra
Sa te vad odata!"
„Cum sa ies din piatra,
Ca sunt goala toata
si ma tem de soare...
Nu m-a soarbe oare?"
„Sa n-ai nici o frica,
Fata salbatica,
Ca te-oi lua-n brata,
Sa mai prind la viata,
si te-oi coperi
si mi te-oi feri
De vant si de soare,
De-a lor sarutare."
„Badita, badita,
De-ti sunt dragulita,
Sotie de vrei,
De vrei sa ma iei,
Ma scoate din stanca,
Din umbra adanca,
Sa-ti ies la lumina
Cu inima plina."
Ercul Erculean,
Capitan ramlean,
Calca peste piatra
si iata ca-ndata
Lumii se arata
O dalba de fata
Alba, goala toata,
Vie si frumoasa,
Dulce, racoroasa
Cu par aurit,
Pe umeri leit.
Cat o si zareste
Soarele s-opreste,
si fata-i s-aprinde
si raza-i se-ntinde,
Ca un sarutat
Lung si infocat.
Iar cel Erculean,
Capitan ramlean,
Mi-o apuca-n brata
De prinde la viata,
Mi-o strange la piept
s-o leagana-ncet;
si-i face-n racoare
Departe de soare
Cuib de floricele
Ivite la stele.
Erculean
Aceasta pagina a fost accesata de 3016 ori.
