Codreanul
de Vasile Alecsandri
I
Frunzulita de dudau!
S-a aflat la Movilau
De Codreanul cela rau,
Ca se primbla prin ponoare
Prin potice fara soare,
Cu sarica bocsaneasca
si caciula turcaneasca,
Nime sa nu mi-l cunoasca.
Mult e mandru, sprintenel
Cel voinic, cel voinicel!
si tot cata-un calusel
Roibulet, cu parul cret
De-al lui Codrean dragulet.
Mult alearga, s-osteneste,
Cal pe ganduri nu gaseste;
Cati fugari i s-arata,
El de coama-i apuca,
Peste tufe-i arunca.
Daca vedea si vedea
Ca norocul nu-l slujea,
in baltag se rezema,
Colea-n vale se lasa,
Colea-n vale, la stramtoare
Unde trec mocani cu sare.
Iar in drum cat se punea,
C-un mocan se intalnea
si din gura-asa-i graia:
„Cale buna, mai muntene!"
„Multumim, frate Codrene!"
„Mai Mocane fratioare,
Nu ti-e roibul de schimbare?
Sa-ti dau chebea din spinare
s-un car mare plin de sare,
Un car mare cu opt boi
Sa mergi bogat de la noi?"
„Nu mi-e roibul de schimbare,
Nici mi-e roibul de vanzare,
Ca cu mama roibului
Platesc valea Oltului,
si de-as vinde pe roibul,
As plati Movilaul."
„Alelei! mocanas draga,
De mine dorul se leaga.
Fa si tu pe dorul meu
Ca bun e cel Dumnezeu!
Da-mi pe roibul dragulet,
Ca sa cerc de-i soimulet.
De-i mi-a placea umbletul
Eu ti-oi da si sufletul."
Mocanasul se pleca,
Codrenasu-ncaleca...
Trei rugini el ii tragea,
Astfel roibul meu fugea...
Vaile se limpezea!
Se ducea hotul razand,
Fugea roibul nechezand,
Iar mocanul sta plangand
si din gura tot zicand:
„Alelei! mai Codrenele!
Te vezi de pe sprancenele
Ca esti facator de rele.
Vin', Codrene, inapoi,
Da-mi incalte cei opt boi,
Cativa bani de cheltuiala
si chebea de primeneala."
„Ba-ti fa cruce, mai mocan,
Zi c-ai cinstit pe Codrean,
Ca de-oi veni inapoi
in loc de car cu opt boi,
ti-oi da niste pumni zgarciti
De ti-or parea bani gasiti"
si s-a dus, s-a dus, s-a dus
Pan' ce soarele-a apus.
II
Frunza verde de aluna!
Codrenas cu voie buna
Se urca in deal la stana,
Se urca si chiuia...
Toti ciobanii ca fugea!
Numai unul ramanea,
Langa foc se intindea,
Bolnavior ca se facea,
Codrenas il pricepea
si din gura-asa-i zicea:
„Manca-te-ar lupii cioban!
La ce te mai faci viclean
Ca ti-oi trage-un iatagan
De-i sari ca un soldan!
Scoal' de-mi alege-un carlan,
Carlanas de la Ispas
Tinerel, rotund si gras."
El carlanul si-l lua,
La ciochine si-l lega
si cu roibul iar pleca,
si cu roibul se lasa
Colo-n vale la santa,
La santa, la crasmareasa
Cu ochi mari de puica-aleasa.
Bea Codrean, se veseleste,
Cu santa se dragosteste
si de plata nici gandeste.
Bea Codrean si porunceste,
Iar crasmaru-ngalbeneste
si porunca-i implineste.
„Mai badita, mai crasmar!
Ada-o plosca de Cotnar
si una de Odobesti
Daca vrei sa mai traiesti!"
Plostile Codrean lua,
La oblanc le anina,
Crasmarita saruta,
si cu roibul iar pleca
si cu roibul se lasa
Deasupra Copoului,
Colea-n rediul Breazului,
Locasul viteazului.
El la umbra se punea,
Carlanu-ntreg si-l frigea,
Masa mandra-si intindea,
si manca, bea, veselea,
De potira nici gandea!
Dar potira-l urmarea,
Potira arnauteasca
Cu iarba vanatoreasca,
Unde-a da sa nu greseasca!
Codrenas cat o vedea,
Plosca la gura-aducea,
Iar potira-i tot zicea:
„Da-te, Codrene, legat,
Sa nu te ducem stricat."
Codrenas le raspundea:
„Mielu-i gras, ploscuta-i grea,
De sunteti niscaiva frati,
Iata masa si mancati!"
Arnautii se izbeau,
Armele de foc scoteau
si-n Codrean le slobozeau...
Pieptul lui Codrean sarea!
Iar el ranile-si strangea,
Plumbii din carne-si scotea,
Cu ei durda-si incarca
si din gura-asa striga:
„Alelei! talhari pagani!
Cum o sa va dau la caini,
Ca de-atata sunteti buni".
Apoi durda-si intindea
si-n plin durda lui pocnea.
Potirasii jos cadeau,
in sange se varcoleau.
Iar Leonti-Arnautul,
inghiti-l-ar pamantul!
Nasturi de-argint ca scotea
De-ncarca o susanea
si-n Codrean o slobozea,
Pe Codrenas mi-l ranea!
Voinicelul meu turba,
in durda se rezema,
Baltagul si-l ridica,
in Leonti-l repezea
si capul ii retezea.
Capul de-a dura sarea,
Sangele bolborosea,
Trupul metanii facea.
Dar Codreanul tot slabea,
Pe genunchi bietul cadea,
in palme se sprijinea,
si potira mi-l prindea,
Lega-s-ar moartea de ea!
III
Frunza verde de macies,
Pe Codreanu-l duc la Iesi,
La Domnul, la Ilies.
si mi-l duc intr-un divan
Unde Domnul cu caftan
si pe cap cu gugiuman
Sta culcat pe-un buzdugan
Lang-un grec tarigradean.
„Mai Codrene, voinicele,
Spune tu domniei mele,
Multi crestini ai omorat
Cat in tara ai hotit?"
„Domnule, maria-ta!
Jur pe Maica Precista,
Eu crestini n-am omorat
Cat in tara-am voinicit,
Vreun crestin de-l intalneam,
Averile-i imparteam.
Cu doi cai de-l apucam,
Unu-i dam, unu-i luam.
Mana-n punga de-i bagam,
Jumatate-o desertam.
Unde vedeam saracul,
imi ascundeam baltagul,
si-i dam bani de cheltuiala
si haine de primeneala.
Iar unde zaream grecul,
Mult imi ardea sufletul
Pan' ce-i retezeam capul!
in cap mana ca-i puneam,
La pamant il aduceam,
Capatana i-o taiam
si la corbi o juruiam!"
Cel grec mandru, coroiat,
Ce sedea cu domnu-n sfat,
Pe Codrean cat l-auzea,
La fata se-ngalbenea,
Pe covor ingenuchea
si din gura-asa graia:
„(De-a mai fi Codrean vro vara,
imi scoate grecii din tara.)
Domnule, maria-ta!
Pe Codreanul nu-l ierta,
Ca el capul ti-a manca
si foc targului ti-a da
si pe doamna ti-a fura".
Domnul ca se speria,
Semn calaului facea.
Iar Codreanu priceputul,
Priceputul si patitul,
Semnul domnului zarea
si din gura-asa graia:
„Domnule, maria-ta!
Tu pe greci nu asculta,
Ca ei viata ti-or scurta,
Grecu-i fiara dusmanoasa,
Grecu-i limba veninoasa,
Grecu-i boala lipicioasa
Ce patrunde pan' la oase
Iar de vrei tu sa mor eu,
Mai lungeste veacul meu
Sa ma-mpac cu Dumnezeu.
Las' sa ma marturisesc,
De moarte sa ma gatesc,
si s-ascult slujba cea mare
Din gura popii Macare!"
Domnul pe ganduri cadea,
Semn Armasului facea;
Portile se deschidea,
Iar Codreanu-n gandul sau
Zicea: „Bun e Dumnezeu!"
IV
Frunza verde de bujor!
La biserica-n pridvor
Sta Codreanul fratior
Cu butucul de picior.
Popa slujbele-i citea,
De moarte mi-l pregatea.
Codrenas se umilea
si popii, gemand, zicea:
„Parinte, sfintia-ta!
Mai dezleaga-mi pe dreapta
Sa-mi fac cruce cu dansa,
Sa-mi fac cruce, sa ma-nchin
Ca sa mor ca un crestin."
Popa dreapta-i dezlega,
El in san mana-si baga,
Dalb de palos ca scotea,
De butuc ca-l si trantea
si butucul deschidea:
„Alelei! talhari pagani,
Cum o sa va dau la caini,
Ca de-atata sunteti buni!"
Cum zicea, asa facea,
Potira macelarea
si la curte se-ntorcea
si-n glas mare-asa zicea:
„Domnule, maria-ta!
Ian deschide-ti fereastra,
Sa ne vedem fetele,
Sa ne-auzim vorbele.
Sa stii, Doamne, sa stii bine
Ca nu-i vrednic pentru tine
Sa omori voinici ca mine!"
Domnul fata si-aprindea,
Grecu-n beciuri s-ascundea,
Curtenii cu toti sareau,
Poarta curtii inchideau.
Codrenas daca vedea,
Palosul si-l zanganea
si deodata chiuia:
„Alelei! cal roibulet,
De-al lui Codrean dragulet!
Unde esti, voinicule,
Sa-mi mai scapi tu zilele!"
Iata roibu-l auzea,
Iata roibul nechezea,
De la iesle se smucea,
La glas de stapan venea.
Venea vesel ne-nseuat,
Ne-nseuat si ne-nfrauat,
Zbura vesel pe pamant,
Nara-n vant si coama-n vant.
Codrenas se-nveselea,
Pe el iute se-azvarlea,
Printre glonturi viu trecea,
Zid de piatra nalt sarea
si, sarind, asa zicea:
„Ramai, Doamne, pe domnie,
Eu ma duc in haiducie!
Ramai, Doamne, sanatos,
Ca tu vrednic nu mi-ai fost.
Ilies, ramai cu bine,
Ca nici tu nu esti de mine
si nici eu nu sunt de tine!"
Scapatu-mi-a voinicul!
Eu ma-nchin cu cantecul,
Ca codrul cu freamatul,
Ca roibul cu umbletul.
Roibul sare zid in loc,
Scoate voinicul din foc,
Codrul frunza-si indeseste
Pe voinic il mistuieste.
Ramaneti in veselie.
Ca Codreanu-n haiducie
si-mi faceti parte si mie.
Codreanul
Aceasta pagina a fost accesata de 3355 ori.
