Blestemul
de Vasile Alecsandri
Pe cel deal, pe cel colnic
Trece-o prunca s-un voinic,
Voinicelul haulind
si pe murgul netezind,
Iar pruncuta suspinand
si din gurita zicand:
„Ia-ma, badita, calare
Ca nu mai pot de picioare.
Drumu-i greu si grunturos,
Nu mai pot merge pe jos!"
„Puiculita, chip frumos,
Eu te-as lua bucuros,
Dar mi-e murgul sprintenel
in picioare subtirel,
Murgu-i mic si drumu-i greu,
Abia duce trupul meu,
Trupul cu pacatele,
Mijlocul cu armele."
„Nu ti-e mila si pacat!
De la parinti m-ai luat,
si-n rai codri m-ai bagat!
Dare-ar Domnul Dumnezeu
Sa fie pe gandul meu!
Sa te duci, badita, duci
Pan-ii pica rob la turci,
Cu picioarele-n butuci
si cu mainile-n catusi!
Sa te-ajunga dorul meu
Unde-a fi drumul mai greu!
Sa te bata jalea mea
Unde-a fi calea mai grea!
Murgul sa se poticneasca,
in crestet sa te tranteasca,
Mana dreapta sa-ti sclinteasca,
Mana stanga
Sa ti-o franga,
Sa tii darlogii cu dintii,
Sa mi te planga parintii,
Sa te-nsori de noua ori
Ca sa faci noua feciori.
Sa te mai insori o data
Ca sa faci numai o fata...
Ei sa treaca suierand
Cand te-ar auzi plangand,
Ea in palme sa-ti tot cara
Apa tulbure s-amara.
Tu sa bei, sa bei mereu
Gandind la blestemul meu!
Blestemul
Aceasta pagina a fost accesata de 3364 ori.
